untitled

— Ah, nu, a spus el, netulburat de atitudinea mea. Acum am încercat
pentru prima oară. Dar am o experiență vastă la capătul celălalt al curelei.
— Tu? am rostit cu gura căscată.
Gândul că cineva ar putea s-o bată la fund cu cureaua o asemenea masă
de mușchi și forță era complet inimaginabil.
— Când eram ceva mai mic, englezoaico, a spus el râzând văzându-mi
expresia. Am fost bătut la fund de atâtea ori încât le-am pierdut numărul,
între opt și treisprezece ani. Atunci am crescut mai înalt decât tatăl meu și n-
a mai putut să mă mai aplece peste bârna gardului.
— Tatăl tău te-a bătut?
— Da, tata m-a bătut cel mai mult. Și învățătorul, desigur, și Dougal sau
unul sau altul dintre unchi din când în când, în funcție de unde eram și ce
făceam.
Îmi captase atenția, în ciuda hotărârii mele de a-l ignora.
— Și ce făceai?
A râs din nou, un râs șoptit, dar molipsitor în tăcerea nemișcată a nopții.
— Păi, nu îmi pot aminti totul. Dar eu zic că în general o meritam. Sau cel
puțin, nu cred că tata m-ar fi bătut vreodată fără să o merit.
A pășit fără să scoată o vorbă câteva clipe, căzut pe gânduri.
— Mmm. Să vedem, o dată a fost pentru că am bătut găinile cu pietre și o
dată pentru că am călărit vacile și le-am speriat prea tare ca să mai dea
lapte, și pe urmă pentru că am mâncat toată dulceața de pe prăjituri și am
lăsat numai aluatul. Ah și o dată am scăpat caii din grajd, că am lăsat poarta
neîncuiată. Și o dată că am dat foc la stuful de pe porumbar – asta a fost un
accident, nu am făcut-o intenționat; și pentru că mi-am pierdut cărțile de
școală – asta a fost intenționat. Și…
S-a oprit ridicând din umeri, în timp ce eu râdeam fără să vreau.
— Poznele obișnuite. Dar cel mai des pentru că deschideam gura când
trebuia să o țin închisă.
Amintindu-și de o întâmplare a pufnit în râs.
— O dată, sora mea Jenny a spart un urcior; eu am supărat-o, că o
șicanam, și ea s-a enervat și a aruncat cu urciorul în mine. Când a intrat tata
și a întrebat cine a făcut-o, ea era prea înfricoșată ca să scoată o vorbă. Doar
s-a uitat la mine, cu ochii mari și speriați – și are ochi albaștri, ca ai mei, doar
că sunt mai frumoși, conturați cu gene negre. Oricum, a încheiat el, ridicând
din umeri, i-am spus tatei că eu am făcut-o.
— A fost foarte nobil din partea ta, am răspuns sarcastic. Sora ta trebuie
să îți fi fost recunoscătoare.
— Ah, păi, ar fi putut să îmi fie. Doar că tata fusese de cealaltă parte a ușii
mai devreme și văzuse ce se întâmplase cu adevărat. Așa că ea a fost bătută
341