untitled

spună ce să faci. Dar trebuie să înveți să o faci, pentru siguranța noastră, a
tuturor.
— Prea bine, am spus, rostind rar cuvintele. Înțeleg. Ai dreptate, desigur.
Foarte bine, îți voi urma poruncile, chiar dacă nu voi fi de acord cu ele.
— Bun.
S-a ridicat și a apucat cureaua.
— Acum, hai, dă-te jos din pat, să terminăm odată.
Am rămas cu gura căscată de indignare.
— Poftim? Dar am promis că îți voi respecta poruncile!
A oftat exasperat și s-a așezat din nou pe scăunel. M-a țintuit cu o privire
severă.
— Acum, ascultă. Tu mă înțelegi, zici tu, și eu te cred. Dar e o diferență
între a înțelege ceva cu mintea și a ști acel ceva în adâncul minții tale.
Am încuviințat din cap, fără tragere de inimă.
— Prea bine. Acum, eu va trebui să te pedepsesc, din două motive: unul,
ca să știi.
Deodată a zâmbit.
— Pot să îți spun din propria mea experiență că o ascunzătoare bună te
face să cântărești lucrurile într-o lumină mai serioasă.
Am strâns și mai aprig căpătâiul patului.
— Al doilea motiv, a continuat el, este din cauza celorlalți. Ai observat
cum s-au purtat în seara asta?
Observasem. Fusese atât de neplăcut în timpul cinei, încât mă bucurasem
când reușisem să părăsesc camera.
— Claire, ei au nevoie să li se facă dreptate. Tu ai greșit față de ei toți și tu
trebuie să suferi pentru asta.
A tras adânc aer în piept.
— Eu sunt soțul tău și e de datoria mea să mă ocup de asta și am de gând
să o fac.
Aveam obiecții serioase împotriva unei astfel de propuneri, din mai multe
puncte de vedere. Oriunde ar fi fost dreptatea în această situație – și eram
nevoită să admit că cel puțin o parte din ea era de partea lui – amorul meu
propriu era profund lezat la gândul de a fi bătută, de oricine și din orice
pricină.
Mă simțeam adânc trădată că bărbatul de care depindeam, atât ca prieten,
cât și ca protector și iubit, îmi provoca o asemenea suferință. Și simțul meu
de autoconservare era în taină îngrozit la gândul că mă supuneam toanelor
cuiva care mânuia o sabie de opt kilograme ca și cum ar fi fost un plici de
muște.
335