untitled

am socotit, încă mai păștea fericit iarba din pădure, așteptând să fie dus
acasă de oricine era destul de norocos încât să îl găsească.
•
— Cum m-ați găsit? am întrebat.
Începeam să tremur din pricina șocului și mi-am înfășurat brațele în jurul
propriului meu trup pentru a-mi potoli tremuratul. Hainele mi se uscaseră
complet, dar simțeam un fior rece până în măduva oaselor.
— Nu am vrut să te las singură și am trimis un om înapoi să stea cu tine.
El nu te-a văzut plecând, însă i-a văzut pe soldații englezi traversând vadul,
și pe tine cu ei.
Glasul lui Jamie era rece. Nici nu îl puteam învinovăți, la o adică. Dinții
mei au început să clănțăne.
— M-mă mir că n-nu ai zis că s-sunt spion englez și s-să mă fi lăs-sat
acolo.
— Dougal voia să te lase. Dar bărbatul care te văzuse cu soldații a spus că
te zbăteai. Am zis că măcar mă duc să văd.
A coborât privirea spre mine, fără a-și schimba expresia.
— Ai noroc, englezoaico, că am văzut ce am văzut în camera aceea. Cel
puțin Dougal trebuie să admită că nu ești înhăitată cu englezii.
— D-dougal, eh? Dar tu? T-tu ce crezi? am întrebat.
Nu mi-a răspuns, ci doar a pufnit scurt. În cele din urmă i s-a făcut milă de
mine, și smucindu-și tartanul, l-a aruncat peste umerii mei, însă nu și-a pus
brațele în jurul meu, nici nu m-a atins mai mult decât era nevoie. Am
călătorit într-o tăcere supărată, Jamie trăgând de hățuri cu o bruschețe
nervoasă, el care de obicei mâna caii cu o grație calmă.
— Păi, ce este, atunci? Ce s-a întâmplat? am întrebat, pierzându-mi
răbdarea. Nu sta așa îmbufnat, la naiba!
Vorbisem mai aspru decât aș fi vrut și l-am simțit încordându-se și mai
mult. Deodată a întors căpăstrul într-o parte și a scos calul într-o parte a
drumului. Înainte să îmi dau seama ce se petrece, se dăduse jos de pe cal și
m-a tras din șa lângă el. Am rămas într-o poziție incomodă, care m-a
împiedicat să îmi țin echilibrul când picioarele au atins pământul.
Dougal și ceilalți au stat văzându-ne pe noi că ne oprim. Jamie a făcut un
gest scurt, enervat, trimițându-i înainte și Dougal a fluturat din mână că a
înțeles.
— Nu întârziați prea mult, a strigat el în timp ce se îndepărtau.
Jamie a așteptat până s-au făcut nevăzuți. Apoi m-a tras cu fața la el. Era
evident că fierbea, gata să dea în clocot. Mi-am simțit propria furie
izbucnind: ce drept avea să se poarte așa cu mine?
328