untitled

— Ți-aș fi recunoscător, a spus o voce rece, joasă, dacă ți-ai lua labele de
pe nevasta mea.
Randall a înghețat cu o palmă încă peste sânul meu. Jamie era ghemuit în
rama ferestrei cu un pistol lung, cu mâner de alamă ridicat peste un
antebraț.
Căpitanul a rămas țintuit locului o clipă, parcă incapabil să își creadă
urechilor. În timp ce capul i se întorcea încet spre fereastră, mâna lui
dreaptă, ferită de privirile lui Jamie, a părăsit sânul meu, alunecând pe furiș
spre pumnalul pe care îl așezase pe birou, lângă capul meu.
— Ce ai spus? a întrebat, parcă nevenindu-i a crede.
În vreme ce palma i se încolăcea în jurul pumnalului, s-a întors suficient
de mult încât să vadă cine vorbise. S-a oprit din nou pentru un moment,
privind uimit, apoi a început să râdă.
— Măi să fie, chiar pisica sălbatică scoțiană. Am crezut că te-am învățat
minte o dată pentru totdeauna! Da’ ce, ți s-au vindecat până la urmă rănile
de pe spate? Și zici că asta e nevasta ta? Bună muierușcă, adevărat, aproape
la fel de bună ca soră-ta.
Încă ascuns de trupul său pe jumătate întors, Randall roti pumnalul; acum
tăișul era îndreptat spre gâtul meu. Îl puteam vedea pe Jamie peste umărul
lui, arcuit în cadrul ferestrei precum o pisică gata să sară. Țeava pistolului
nu a tremurat; nici chipul său nu și-a schimbat expresia. Singurul indiciu al
emoțiilor sale era roșeața întunecată care i se strecura pe gât în sus; gulerul
cămășii îi era desfăcut și cicatricea de pe gâtul lui îi ardea într-un roșu
aprins.
Ca din întâmplare, Randall a ridicat pumnalul la vedere, cu vârful aproape
atingându-mi pielea gâtului. S-a întors pe jumătate spre Jamie.
— Poate ai vrea să arunci pistolul ăsta încoace – asta dacă nu cumva ți s-a
urât cu viața de familist. Dacă mai degrabă preferi să rămâi văduv, sigur…
Privirile li s-au întâlnit, fără să se slăbească, ca între îndrăgostiți și pentru
o lungă clipă niciunul, nici celălalt nu a făcut nicio mișcare. În cele din urmă,
trupul lui Jamie s-a relaxat. A răsuflat cu zgomot, parcă resemnat, și a
aruncat pistolul în cameră. A atins podeaua cu un pocnet și a alunecat
aproape de picioarele lui Randall.
Căpitanul s-a aplecat și a cules de jos pistolul cu o mișcare rapidă și fluidă.
Îndată ce pumnalul s-a îndepărtat de la gâtul meu, am încercat să mă ridic,
însă Randall și-a așezat palma pe pieptul meu și m-a împins înapoi pe spate.
Mă ținea lipită de birou cu o mână, folosindu-se de cealaltă pentru a
îndrepta pistolul spre Jamie. Pumnalul aruncat zăcea undeva pe podea lângă
picioarele mele, am socotit. Acum, ce bine ar fi dacă degetele mele de la
325