untitled

03.01.2019 Views

descoperit spre ușurarea mea că eram mult prea concentrată ca să mă gândesc prea mult la Jamie. După o vreme, am pus la punct un soi de secvență de mișcări. Pășeam, mă prindeam bine de piatră, făceam o pauză, priveam în jur, localizam următoarea piatră. Pas, încleștare, pauză și așa mai departe. Trebuie să fi devenit prea încrezătoare în forțele proprii, sau poate doar obosită, căci am devenit mai puțin precaută și am ieșit din rutina pe care mi-o impusesem. Talpa mi-a alunecat neputincioasă dedesubt, pe lângă suprafața pietrei acoperite cu mâzgă. Mi-am aruncat mâinile în aer frenetic, încercând să mă întorc pe piatra de pe care plecasem, însă centrul meu de greutate era prea în față. Fuste, jupoane, pumnal și toate celelalte au căzut în apă. Și s-au scufundat mai adânc. În vreme ce pârâiașul avea de obicei o adâncime care abia atingea treizeci și șase de centimetri, din loc în loc erau porțiuni adânci, unde curentul puternic de apă săpase depresiuni în rocă. Piatra pe care îmi pierdusem eu echilibrul era la marginea unei asemenea gropi adânci și când am plonjat în apă, m-am scufundat la rândul meu ca un bolovan. Am fost atât de uluită de șocul apei înghețate care a năvălit în nasul și în gura mea încât nu am țipat. Bule argintii au ieșit din corsajul rochiei mele și au alunecat pe lângă ochii mei, în sus spre suprafața apei. Pânza s-a îmbibat cu apă aproape instantaneu și încleștarea înghețată a apei mi-a tăiat răsuflarea. Am început aproape imediat să mă lupt să mă ridic la suprafață, însă greutatea straielor mele mă trăgea în jos. Am tras cu sălbăticie de panglicile corsajului, însă nu aveam nicio șansă de a le dezlega pe toate înainte de a mă îneca. Am făcut pe mutește câteva remarci furioase și deloc plăcute la adresa croitorilor, a creatorilor de modă feminină și a prostiei fustelor lungi, în vreme ce încercam cu disperare să îmi țin faldurile acaparatoare departe de picioare. Apa era limpede precum cristalul. Degetele mele atingeau pereții stâncii, alunecând printre fâșiile întunecate și lunecoase ale lintiței și algelor. Alunecoasă ca o iarbă de apă, spusese Jamie despre… Gândul m-a smuls din starea de panică. Deodată mi-am dat seama că nu trebuie să mă epuizez încercând să mă ridic la suprafață. Bulboana nu putea să fie mai adâncă de doi sau trei metri; că trebuia să mă relaxez, să plutesc în jos până la fund, să mă arcuiesc pe picioare și să mă salt spre suprafață. Cu puțin noroc, puteam să trag o gură de aer sus, chiar dacă aveam să mă scufund din nou, și voi continua să sar în apă până la fund până când aveam să ajung mai aproape de mal, să mă apuc de o piatră. Coborârea a fost agonizant de lentă. Cum eu nu mă mai zbăteam să mă ridic la suprafață, fustele mi s-au ridicat în jur, plutindu-mi prin fața ochilor. Le-am dat la o parte; trebuia să văd ce se întâmplă. Plămânii îmi ardeau și 316

317 câmpul vizual îmi era înțesat cu pete negre până am atins fundul puțului. Miam lăsat genunchii să se îndoaie ușor, apăsându-mi fustele pe lângă mine și m-am împins în sus cu toată puterea. A funcționat, cel puțin în parte. Capul mi-a ieșit la suprafață în săritură și abia am avut timp să trag câteva guri de aer salvator înainte ca apele să se închidă deasupra mea din nou. Însă era suficient. Acum știam că o pot face din nou. Mi-am lipit brațele de trup pentru a deveni mai hidrodinamică și a face coborârea mai rapidă. „Încă o dată, Beauchamp”, mi-am spus. „Îndoaieți genunchii, arcuiește-te și sari!” Am țâșnit în sus cu brațele întinse deasupra capului. Când am ieșit o dată la suprafață am văzut o strălucire roșiatică; trebuie să fie un scoruș deasupra apei. Poate m-aș putea prinde de o creangă. Când capul a ieșit din apă, ceva mi-a apucat brațul întins. Ceva tare, cald, și liniștitor de solid. Apoi un alt braț. Tușind și scuipând, am pipăit orbește cu brațul liber, prea fericită de a fi fost salvată pentru a regreta întreruperea încercării mele de a evada. Bucuroasă, cel puțin până când, dându-mi la o parte părul din ochi, am ridicat privirea dând cu ochii de chipul bovin și îngrijorat al tânărului caporal Hawkins din Lancashire. 21. UNE MAUVAIS QUART D’HEURE DUPĂ ALTUL Am ridicat delicat o algă încă îmbibată cu apă de pe mânecă și am depus-o fără prea multă ceremonie în mijlocul sugativei. Apoi, văzând călimara la îndemână, am ridicat alga și am înmuiat-o în cerneală, folosind rezultatul pentru a picta modele interesante pe coala groasă de sugativă. Prinzând gustul artistic, mi-am terminat capodopera cu un cuvânt porcos, peste care am presărat cu mare grijă nisip și am uscat-o înainte de a o propti de șirul de sertare mici ale biroului. Am făcut un pas în spate pentru a admira efectul, apoi am aruncat o privire în jur în căutarea altor diversiuni cu care să îmi ocup mintea pentru a nu mă gândi la sosirea dintr-o clipă în alta a căpitanului Randall. Nu era rău pentru un birou personal al unui căpitan, am gândit, măsurând din priviri tablourile de pe perete, obiectele din argint trebuitoare scrisului de pe birou și covorul gros de pe podea. M-am mutat din nou pe covor, pentru a picura și mai multă apă. Călătoria la Fortul William îmi uscase

317<br />

câmpul vizual îmi era înțesat cu pete negre până am atins fundul puțului. Miam<br />

lăsat genunchii să se îndoaie ușor, apăsându-mi fustele pe lângă mine și<br />

m-am împins în sus cu toată puterea.<br />

A funcționat, cel puțin în parte. Capul mi-a ieșit la suprafață în săritură și<br />

abia am avut timp să trag câteva guri de aer salvator înainte ca apele să se<br />

închidă deasupra mea din nou. Însă era suficient. Acum știam că o pot face<br />

din nou. Mi-am lipit brațele de trup pentru a deveni mai hidrodinamică și a<br />

face coborârea mai rapidă. „Încă o dată, Beauchamp”, mi-am spus. „Îndoaieți<br />

genunchii, arcuiește-te și sari!”<br />

Am țâșnit în sus cu brațele întinse deasupra capului. Când am ieșit o dată<br />

la suprafață am văzut o strălucire roșiatică; trebuie să fie un scoruș<br />

deasupra apei. Poate m-aș putea prinde de o creangă.<br />

Când capul a ieșit din apă, ceva mi-a apucat brațul întins. Ceva tare, cald,<br />

și liniștitor de solid. Apoi un alt braț.<br />

Tușind și scuipând, am pipăit orbește cu brațul liber, prea fericită de a fi<br />

fost salvată pentru a regreta întreruperea încercării mele de a evada.<br />

Bucuroasă, cel puțin până când, dându-mi la o parte părul din ochi, am<br />

ridicat privirea dând cu ochii de chipul bovin și îngrijorat al tânărului<br />

caporal Hawkins din Lancashire.<br />

21. UNE MAUVAIS QUART D’HEURE<br />

DUPĂ ALTUL<br />

Am ridicat delicat o algă încă îmbibată cu apă de pe mânecă și am depus-o<br />

fără prea multă ceremonie în mijlocul sugativei. Apoi, văzând călimara la<br />

îndemână, am ridicat alga și am înmuiat-o în cerneală, folosind rezultatul<br />

pentru a picta modele interesante pe coala groasă de sugativă. Prinzând<br />

gustul artistic, mi-am terminat capodopera cu un cuvânt porcos, peste care<br />

am presărat cu mare grijă nisip și am uscat-o înainte de a o propti de șirul<br />

de sertare mici ale biroului.<br />

Am făcut un pas în spate pentru a admira efectul, apoi am aruncat o<br />

privire în jur în căutarea altor diversiuni cu care să îmi ocup mintea pentru a<br />

nu mă gândi la sosirea dintr-o clipă în alta a căpitanului Randall.<br />

Nu era rău pentru un birou personal al unui căpitan, am gândit, măsurând<br />

din priviri tablourile de pe perete, obiectele din argint trebuitoare scrisului<br />

de pe birou și covorul gros de pe podea. M-am mutat din nou pe covor,<br />

pentru a picura și mai multă apă. Călătoria la Fortul William îmi uscase

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!