untitled

descoperit spre ușurarea mea că eram mult prea concentrată ca să mă
gândesc prea mult la Jamie.
După o vreme, am pus la punct un soi de secvență de mișcări. Pășeam, mă
prindeam bine de piatră, făceam o pauză, priveam în jur, localizam
următoarea piatră. Pas, încleștare, pauză și așa mai departe. Trebuie să fi
devenit prea încrezătoare în forțele proprii, sau poate doar obosită, căci am
devenit mai puțin precaută și am ieșit din rutina pe care mi-o impusesem.
Talpa mi-a alunecat neputincioasă dedesubt, pe lângă suprafața pietrei
acoperite cu mâzgă. Mi-am aruncat mâinile în aer frenetic, încercând să mă
întorc pe piatra de pe care plecasem, însă centrul meu de greutate era prea
în față. Fuste, jupoane, pumnal și toate celelalte au căzut în apă. Și s-au
scufundat mai adânc. În vreme ce pârâiașul avea de obicei o adâncime care
abia atingea treizeci și șase de centimetri, din loc în loc erau porțiuni adânci,
unde curentul puternic de apă săpase depresiuni în rocă. Piatra pe care îmi
pierdusem eu echilibrul era la marginea unei asemenea gropi adânci și când
am plonjat în apă, m-am scufundat la rândul meu ca un bolovan.
Am fost atât de uluită de șocul apei înghețate care a năvălit în nasul și în
gura mea încât nu am țipat. Bule argintii au ieșit din corsajul rochiei mele și
au alunecat pe lângă ochii mei, în sus spre suprafața apei. Pânza s-a îmbibat
cu apă aproape instantaneu și încleștarea înghețată a apei mi-a tăiat
răsuflarea. Am început aproape imediat să mă lupt să mă ridic la suprafață,
însă greutatea straielor mele mă trăgea în jos. Am tras cu sălbăticie de
panglicile corsajului, însă nu aveam nicio șansă de a le dezlega pe toate
înainte de a mă îneca. Am făcut pe mutește câteva remarci furioase și deloc
plăcute la adresa croitorilor, a creatorilor de modă feminină și a prostiei
fustelor lungi, în vreme ce încercam cu disperare să îmi țin faldurile
acaparatoare departe de picioare.
Apa era limpede precum cristalul. Degetele mele atingeau pereții stâncii,
alunecând printre fâșiile întunecate și lunecoase ale lintiței și algelor.
Alunecoasă ca o iarbă de apă, spusese Jamie despre…
Gândul m-a smuls din starea de panică. Deodată mi-am dat seama că nu
trebuie să mă epuizez încercând să mă ridic la suprafață. Bulboana nu putea
să fie mai adâncă de doi sau trei metri; că trebuia să mă relaxez, să plutesc în
jos până la fund, să mă arcuiesc pe picioare și să mă salt spre suprafață. Cu
puțin noroc, puteam să trag o gură de aer sus, chiar dacă aveam să mă
scufund din nou, și voi continua să sar în apă până la fund până când aveam
să ajung mai aproape de mal, să mă apuc de o piatră.
Coborârea a fost agonizant de lentă. Cum eu nu mă mai zbăteam să mă
ridic la suprafață, fustele mi s-au ridicat în jur, plutindu-mi prin fața ochilor.
Le-am dat la o parte; trebuia să văd ce se întâmplă. Plămânii îmi ardeau și
316