untitled

dar pumnalul era acum în mâna mea, ascuns în faldurile fustei. M-am lăsat
pe spate, respirând adânc. M-am concentrat pe ținta mea, încercând să îmi
alung toate gândurile din minte. Va trebui să îl înjunghii în spate. Era prea
aproape de mine pentru a încerca să îi tai beregata.
Degetele mizerabile săpau acum în carnea coapselor mele, încercând să le
depărteze. În mintea mea, puteam vedea degetul dolofan al lui Rupert
împungând coastele lui Murtagh și îi auzeam glasul: „Aici, domniță, sub
ultima coastă, aproape de șira spinării. Împinge cu putere, în sus spre
rinichi, și va cădea ca un bolovan.”
Aproape sosise momentul; respirația puturoasă a lui Harry sufla
dezgustător și cald pe obrazul meu în timp ce bâjbâia între picioarele mele
goale, concentrat pe misiunea lui.
— Cască bine ochii, flăcăiașule, să vezi cum se face treaba, a gâfâit el, o săți
fac târfa să geamă sub mine înainte…
Mi-am încolăcit brațul stâng în jurul gâtului său, pentru a-l ține locului;
ridicând brațul cu pumnalul, l-am înfipt cu toată forța de care eram capabilă.
Șocul impactului a reverberat de-a lungul brațului până spre umăr și am fost
cât pe ce să scap pumnalul din mână. Harry a scâncit și s-a zvârcolit,
încercând să se elibereze. Incapabilă să văd unde loveam, îl străpunsesem
prea sus și lama alunecase pe o coastă.
Dar acum nu îi puteam da drumul. Din fericire, picioarele îmi erau libere
de poalele fustelor. Le-am înfășurat strâns în jurul coapselor asudate ale lui
Harry, ținându-l lângă mine cele câteva secunde prețioase de care aveam
nevoie pentru a mai încerca o dată. L-am înjunghiat din nou, cu o tărie
disperată, și de data aceasta am găsit punctul.
Rupert avusese dreptate. Trupul lui Harry s-a contractat într-o parodie a
actului dragostei și s-a prăbușit fără un sunet într-o grămadă lipsită de viață
deasupra mea, cu sângele țâșnindu-i în jeturi tot mai slabe din rana din
spate.
Atenția lui Arnold fusese pentru o clipă distrasă de spectacolul de la
picioarele sale și o clipă a fost mai mult decât suficientă pentru scoțianul
înnebunit pe care îl ținea la capătul țevii. Până când îmi făcusem eu suficient
curaj pentru a mă extrage de sub defunctul Harry, Arnold plecase pe lumea
cealaltă alături de camaradul său, cu beregata tăiată de la o ureche la
cealaltă cu micul pumnal de vânătoare pe care Jamie îl ținea la ciorap.
Jamie a îngenuncheat lângă mine, trăgându-mă de sub leș. Tremuram
amândoi din cauza tensiunii și a șocului și am rămas minute întregi strâns
îmbrățișați, fără a rosti un cuvânt. Rămânând în continuare mut, Jamie m-a
luat în brațe și m-a dus departe de cele două cadavre, într-un loc plin cu
iarbă în spatele unui paravan de plopi tremurători.
309