untitled

03.01.2019 Views

A rânjit spre mine, pipăindu-și gâtul. — Nu, sunt un junghi în coasta fraților MacKenzie. Pe de o parte, dacă devin o problemă pentru numirea lui Hamish în fruntea clanului, o să mă ucidă fără să se gândească de două ori. Pe de altă parte, dacă stau în banca mea, au nevoie de mine – și de proprietatea mea – de partea lor, dacă se ajunge la război, și nu de partea clanului Fraser. De asta vor să mă ajute cu Horrocks, înțelegi? Eu nu pot face nimic cu Lallybroch cât timp sunt proscris, deși pământul e încă al meu. Am făcut sul păturile, scuturând din cap uimită de complicatele și periculoasele circumstanțe prin care Jamie părea să se miște atât de nonșalant. Și deodată mi-a trecut prin minte că acum nu doar Jamie era implicat. — Spuneai că dacă ai muri înainte de nuntă, pământul s-ar întoarce la clanul Fraser, am spus. Dar acum ești căsătorit. Deci cine… — Așa este, a spus el, încuviințând din cap spre mine cu un zâmbet strâmb. Soarele dimineții îi aprindea părul în flăcări de aur și aramă. — Dacă sunt ucis acum, englezoaico, Lallybroch va deveni a ta. • Îndată ce negura s-a risipit, dimineața a devenit frumoasă și însorită. Păsările ciripeau vesel în tufișuri și drumul era neobișnuit de larg aici, ușor prăfuit sub copitele cailor. Jamie călărea alături de mine în timp ce urcam pe coama unui deal scund. Și-a întors capul spre dreapta. — Vezi poiana aceea micuță acolo, dedesubt? — Da. Era un petic verde mic de pini, stejari și plopi tremurători așezați într-o parte la o oarecare distanță de drum. — Acolo sub copaci e un izvor cu un iaz și iarbă moale. Foarte frumos. L-am privit, nedumerită. — E cam devreme pentru prânz, nu crezi? — Dar nu mă gândeam numai la mâncare. Jamie, după cum descoperisem întâmplător cu câteva zile în urmă, nu deprinsese niciodată arta de a face cu ochiul. În schimb, clipea solemn, închizând ambele pleoape, precum o bufniță foarte mare și foarte solemnă. — Dar la ce îți e gândul? am întrebat. Privirea mea bănuitoare a întâlnit o pereche de ochi inocenți de copil. — Doar mă întrebam cum ai arăta… pe iarbă… sub copaci… lângă apă… cu fustele ridicate în jurul capului. — Ăă… 306

— Îi spun lui Dougal că mergem să aducem apă. A mânat calul înainte, întorcându-se într-o clipă cu sticlele de apă de la ceilalți cai. L-am auzit pe Rupert strigând ceva în urma noastră în galică în timp ce coboram dealul, însă nu am putut distinge cuvintele. Am ajuns prima în luminiș. Alunecând de pe cal, m-am întins pe iarbă și mi-am închis ochii sub razele aprinse ale soarelui. Jamie și-a mânat calul lângă mine o clipă mai târziu, descălecând. A bătut calul cu palma, trimițându-l, cu hățurile atârnându-i, să pască lângă al meu, înainte de a se lăsa în genunchi în iarbă. Am întins brațele și l-am tras peste mine. Era o zi caldă, parfumată cu aromele ierburilor și florilor. Trupul lui Jamie mirosea precum un fir de iarbă proaspăt rupt, proaspăt și dulce. — Va trebui să ne grăbim, i-am spus. Se vor întreba de ce ne ia atât de mult să aducem apa. — Nu vor avea nicio bănuială, a spus el, desfăcându-mi panglicile cu o îndemânare exersată. Știu deja. — Ce știu deja? — Nu ai auzit ce a strigat Rupert când plecam? — L-am auzit, dar nu am înțeles ce a spus. Galica mea se îmbunătățise până în punctul în care înțelegeam cele mai uzuale cuvinte, însă conversațiile erau încă cu mult peste nivelul meu. — Bun. Pentru că nu era potrivit pentru urechile tale. După ce îmi eliberase sânii, își îngropase fața între ei, sugând și mușcând ușor până când am simțit că nu mai pot suporta și am alunecat sub el, ridicându-mi fustele. Simțindu-mă absurd de rușinată după acel episod pasional și primitiv de pe piatră, mă jenasem să îi dau voie lui Jamie să facă dragoste cu mine în apropierea taberei, și codrii erau prea deși pentru a ne îndepărta foarte mult de ceilalți. Amândoi simțeam tensiunea domoală și pasională a abstinenței și acum, la adăpost de priviri și de urechi curioase, am făcut dragoste cu o intensitate care mi-a făcut buzele și degetele să vibreze datorită sângelui care gonea fierbinte. Ne apropiam amândoi de apogeu când Jamie a înghețat deodată. Deschizând ochii, i-am văzut chipul întunecat împotriva soarelui, cu o expresie absolut indescriptibilă. Ceva negru era presat de ceafa lui. Ochii mi s-au obișnuit în cele din urmă cu strălucirea soarelui și am văzut țeava unei muschete. — Ridică-te, porc în călduri. Țeava s-a mișcat brutal, împungând tâmpla lui Jamie. Foarte încet, s-a ridicat în picioare. Un strop de sânge a început să se adune la marginea zgârieturii, întunecată pe pielea lui albă. 307

A rânjit spre mine, pipăindu-și gâtul.<br />

— Nu, sunt un junghi în coasta fraților MacKenzie. Pe de o parte, dacă<br />

devin o problemă pentru numirea lui Hamish în fruntea clanului, o să mă<br />

ucidă fără să se gândească de două ori. Pe de altă parte, dacă stau în banca<br />

mea, au nevoie de mine – și de proprietatea mea – de partea lor, dacă se<br />

ajunge la război, și nu de partea clanului Fraser. De asta vor să mă ajute cu<br />

Horrocks, înțelegi? Eu nu pot face nimic cu Lallybroch cât timp sunt proscris,<br />

deși pământul e încă al meu.<br />

Am făcut sul păturile, scuturând din cap uimită de complicatele și<br />

periculoasele circumstanțe prin care Jamie părea să se miște atât de<br />

nonșalant. Și deodată mi-a trecut prin minte că acum nu doar Jamie era<br />

implicat.<br />

— Spuneai că dacă ai muri înainte de nuntă, pământul s-ar întoarce la<br />

clanul Fraser, am spus. Dar acum ești căsătorit. Deci cine…<br />

— Așa este, a spus el, încuviințând din cap spre mine cu un zâmbet<br />

strâmb.<br />

Soarele dimineții îi aprindea părul în flăcări de aur și aramă.<br />

— Dacă sunt ucis acum, englezoaico, Lallybroch va deveni a ta.<br />

•<br />

Îndată ce negura s-a risipit, dimineața a devenit frumoasă și însorită.<br />

Păsările ciripeau vesel în tufișuri și drumul era neobișnuit de larg aici, ușor<br />

prăfuit sub copitele cailor.<br />

Jamie călărea alături de mine în timp ce urcam pe coama unui deal scund.<br />

Și-a întors capul spre dreapta.<br />

— Vezi poiana aceea micuță acolo, dedesubt?<br />

— Da.<br />

Era un petic verde mic de pini, stejari și plopi tremurători așezați într-o<br />

parte la o oarecare distanță de drum.<br />

— Acolo sub copaci e un izvor cu un iaz și iarbă moale. Foarte frumos.<br />

L-am privit, nedumerită.<br />

— E cam devreme pentru prânz, nu crezi?<br />

— Dar nu mă gândeam numai la mâncare.<br />

Jamie, după cum descoperisem întâmplător cu câteva zile în urmă, nu<br />

deprinsese niciodată arta de a face cu ochiul. În schimb, clipea solemn,<br />

închizând ambele pleoape, precum o bufniță foarte mare și foarte solemnă.<br />

— Dar la ce îți e gândul? am întrebat.<br />

Privirea mea bănuitoare a întâlnit o pereche de ochi inocenți de copil.<br />

— Doar mă întrebam cum ai arăta… pe iarbă… sub copaci… lângă apă… cu<br />

fustele ridicate în jurul capului.<br />

— Ăă…<br />

306

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!