untitled

03.01.2019 Views

300 Jamie a pufnit și a scos pistolul. Văzut de aproape, era enorm; mai bine de 45 de centimetri de armă argintie, măsurată din vârful țevii până la butuc. — Uite, a spus el, ținând-o în fața ochilor mei. O apuci de aici, îți întărești antebrațul și ochești într-acolo. Și când apeși trăgaciul, parcă o să te lovească un măgar cu copita. Eu sunt cu aproape 30 de centimetri mai înalt decât tine, cu 35 de kilograme mai greu decât tine și știu ce fac. Când trag cu el, mă zdruncină bine; pe tine s-ar putea să te dea pe spate; asta dacă nu te lovește drept în ochi. A învârtit pistolul și l-a lăsat să alunece înapoi în teacă. — Te-aș lăsa să îl încerci, a spus el, ridicând o sprânceană, dar îmi place de tine așa cum ești, cu toți dinții în gură. Ai un zâmbet frumos, englezoaico, chiar dacă ești nițel țâfnoasă. Ușor atinsă în orgoliu de acest episod, am acceptat fără să crâcnesc părerea bărbaților că chiar și o sabie mai mică și mai ușoară era prea grea pentru mine, fiind incapabilă să o mânuiesc eficient. Micul sgian dhu, pumnalul pe care scoțienii îl poartă la ciorap, a fost considerat acceptabil și mi s-a dat unul, o armă cu înfățișare ucigătoare, ascuțit ca briciul, cu lamă din oțel negru de aproape opt centimetri lungime și un mâner scurt. Am exersat încercând să îl scot repede din teacă de nenumărate ori în vreme ce bărbații mă urmăreau cu priviri severe până când am reușit să îmi ridic fusta, să înșfac pumnalul din teaca lui și să mă ghemuiesc gata de atac, toate într-o singură mișcare fluidă, sfârșind cu pumnalul în pumn cu vârful îndreptat în sus, gata să sfârtec beregata dușmanului. În cele din urmă, am fost promovată la rangul de cuțitar novice și mi s-a îngăduit să stau alături de toți ceilalți la cină, în ovațiile generale, cu o singură excepție. Murtagh dădea din cap, sceptic. — Eu rămân la părerea mea că singura armă potrivită unei femei e otrava. — Poate, a replicat Dougal, dar otrava are lipsurile ei când vine vorba de lupta corp la corp. 19. CALUL DE APĂ În următoarea seară, ne-am așezat tabăra pe unul din dealurile care mărginesc Loch Nessul. Aveam un sentiment straniu revăzând împrejurimile; atât de puține se schimbaseră. Sau se vor fi schimbat, mai bine spus. Zadele și aninii erau de un verde intens, căci acum era toiul verii

și nu sfârșitul primăverii. Florile se transformaseră din violetul, rozul și albul fragil al florilor de mai în galbenul și auriul cald al grozamei și salcâmului. Cerul era de un albastru mai intens, dar suprafața lacului era aceeași; un albastru întunecat și nemișcat care prindea reflexiile malurilor de deasupra și le ținea prizoniere, înmuindu-le culorile, ca sub o bucată de sticlă afumată. În depărtare, pe lac, se vedeau chiar și câteva ambarcațiuni. Deși, atunci când una din ele s-a apropiat, am remarcat că era o luntre pescărească, o jumătate de cochilie grosolană din piele tăbăcită învelind un cadru, nu silueta suplă din lemn cu care eram obișnuită. Același miros înțepător care se ridică din toate apele era și aici; o amestecătură ascuțită de verdeață iute și frunze putrezite, apă proaspătă, pești morți și noroi cald. Deasupra tuturor, plutea același aer de stranietate ascunsă. Bărbații, la fel ca și caii, păreau să îl simtă și atmosfera în tabără era apăsătoare. După ce am găsit un loc confortabil în care să așez pătura de dormit pentru mine și Jamie, m-am aventurat până la malul lacului pentru a-mi clăti fața și mâinile înainte de cină. Malul se prăvălea abrupt până dispărea cu totul într-o formațiune de lespezi de piatră așezate ca un soi de dig neregulat. Sub mal era liniște, acesta fiind ferit de privirile și de zgomotele din tabără și m-am așezat sub un copac pentru a mă bucura de un moment de relaxare. Din ziua căsătoriei mele grăbite cu Jamie, nu mai eram urmărită la fiecare pas; măcar atât reușisem. Cu mintea aiurea, culegeam mănunchiuri de samare zburătoare dintr-o creangă aplecată mai jos și le aruncam în apă, când am observat valurile unduitoare care se băteau de pietre crescând în intensitate, parcă împinse de un vânt ce se apropia. Un cap mare și turtit a ieșit la suprafață la mai puțin de trei metri depărtare. Vedeam apa retrăgându-se de pe solzii rotunzi care coborau din coamă de-a lungul greabănului sinuos. Apa era agitată pe o distanță destul de mare și din loc în loc am observat o unduire masivă și întunecată pe sub suprafața lacului, deși capul rămăsese nemișcat. Am rămas aproape nemișcată. În mod straniu, nu îmi era teamă. Aveam un sentiment vag de înțelegere pentru o creatură care, la fel ca și mine, era într-un alt timp, căruia nu îi aparținea, cu ochii plați vechi precum străvechile ei mări eocene, ochi deveniți tulburi în adâncurile mâloase ale refugiului său îmbătrânit. Și mai era un sentiment de familiaritate, amestecat cu irealitatea lui. Pielea alunecoasă era fină, de un albastru adânc, cu o linie aprinsă verde aruncând irizații scânteietoare sub maxilar. Și ochii fantastici, lipsiți de pupile, erau de culoarea ambrei, strălucitoare, profundă. Atât de frumoasă. 301

300<br />

Jamie a pufnit și a scos pistolul. Văzut de aproape, era enorm; mai bine de<br />

45 de centimetri de armă argintie, măsurată din vârful țevii până la butuc.<br />

— Uite, a spus el, ținând-o în fața ochilor mei. O apuci de aici, îți întărești<br />

antebrațul și ochești într-acolo. Și când apeși trăgaciul, parcă o să te<br />

lovească un măgar cu copita. Eu sunt cu aproape 30 de centimetri mai înalt<br />

decât tine, cu 35 de kilograme mai greu decât tine și știu ce fac. Când trag cu<br />

el, mă zdruncină bine; pe tine s-ar putea să te dea pe spate; asta dacă nu te<br />

lovește drept în ochi.<br />

A învârtit pistolul și l-a lăsat să alunece înapoi în teacă.<br />

— Te-aș lăsa să îl încerci, a spus el, ridicând o sprânceană, dar îmi place<br />

de tine așa cum ești, cu toți dinții în gură. Ai un zâmbet frumos, englezoaico,<br />

chiar dacă ești nițel țâfnoasă.<br />

Ușor atinsă în orgoliu de acest episod, am acceptat fără să crâcnesc<br />

părerea bărbaților că chiar și o sabie mai mică și mai ușoară era prea grea<br />

pentru mine, fiind incapabilă să o mânuiesc eficient.<br />

Micul sgian dhu, pumnalul pe care scoțienii îl poartă la ciorap, a fost<br />

considerat acceptabil și mi s-a dat unul, o armă cu înfățișare ucigătoare,<br />

ascuțit ca briciul, cu lamă din oțel negru de aproape opt centimetri lungime<br />

și un mâner scurt. Am exersat încercând să îl scot repede din teacă de<br />

nenumărate ori în vreme ce bărbații mă urmăreau cu priviri severe până<br />

când am reușit să îmi ridic fusta, să înșfac pumnalul din teaca lui și să mă<br />

ghemuiesc gata de atac, toate într-o singură mișcare fluidă, sfârșind cu<br />

pumnalul în pumn cu vârful îndreptat în sus, gata să sfârtec beregata<br />

dușmanului.<br />

În cele din urmă, am fost promovată la rangul de cuțitar novice și mi s-a<br />

îngăduit să stau alături de toți ceilalți la cină, în ovațiile generale, cu o<br />

singură excepție. Murtagh dădea din cap, sceptic.<br />

— Eu rămân la părerea mea că singura armă potrivită unei femei e<br />

otrava.<br />

— Poate, a replicat Dougal, dar otrava are lipsurile ei când vine vorba de<br />

lupta corp la corp.<br />

19. CALUL DE APĂ<br />

În următoarea seară, ne-am așezat tabăra pe unul din dealurile care<br />

mărginesc Loch Nessul. Aveam un sentiment straniu revăzând<br />

împrejurimile; atât de puține se schimbaseră. Sau se vor fi schimbat, mai<br />

bine spus. Zadele și aninii erau de un verde intens, căci acum era toiul verii

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!