untitled
ciuf de păr negru lucios, stătea ghemuit pe perna confortabilă, dormind buștean. — Roger! Vicarul, venind să mă ajute, a fost la fel de surprins ca și mine. Băiatul, trezindu-se speriat, a sărit drept în picioare, cu ochii larg deschiși, de culoarea mușchiului de copaci. — Ce cauți aici, ștrengar mic ce ești? l-a certat prelatul cu afecțiune. Ah, iar ai adormit citind benzile desenate? A adunat paginile colorate viu și i le-a dat băiatului. — Hai, întinde-o de aici, Roger, că am treabă cu doamna și cu domnul Randall. Ah, stai, am uitat să te prezint… Doamnă Randall, acesta este fiul meu, Roger. Am rămas oarecum surprinsă. Dacă m-ar fi întrebat cineva cum arată un celibatar convins, i l-aș fi dat exemplu pe reverendul Wakefield. Cu toate acestea, am luat mânuța întinsă politicos și am strâns-o cu căldură, rezistând impulsului de a-mi șterge apoi palma ușor lipicioasă de fustă. Reverendul Wakefield a privit cu drag în urma băiatului când acesta a zbughit-o în direcția bucătăriei. — De fapt e băiatul nepoatei mele, mi-a mărturisit el. Tatăl a fost împușcat deasupra Canalului Mânecii, mama ucisă la începutul războiului, așa că l-am luat eu să îl cresc. — Câtă bunătate din partea dumneavoastră, am murmurat, gândindu-mă la unchiul Lamb. Și el își pierduse viața la începutul războiului, ucis în cursul unui bombardament asupra auditoriumului de la British Museum, unde își prezenta o lucrare. Cunoscându-l, mă gândeam că ar fi fost fericit că aripa cu antichități persane din vecinătate supraviețuise. — Ba deloc, deloc! a fluturat pastorul o mână, stânjenit. Este atât de plăcut să ai un suflet tânăr în casă. Acum, vă rog să luați loc. Nici bine nu am apucat să îmi las poșeta jos că Frank a și început să povestească. — Am avut un noroc chior, Claire, a exclamat el entuziasmat, răscolind prin grămada de hârtii cu colțurile îndoite. Pastorul a găsit o întreagă serie de depeșe militare în care este menționat Jack Randall. — Mă rog, meritul pentru această victorie pare să-i aparțină chiar căpitanului Randall, a remarcat vicarul, luând câteva hârtii de la Frank. A fost la comanda garnizoanei de la Fort Williams vreme de aproximativ patru ani, însă pare să își fi petrecut o mare parte din timp făcând incursiuni în regiunile rurale de dincolo de graniță, în beneficiul Coroanei. Acest lot, a spuse el separând cu mare atenție un teanc de documente și așezându-le pe 28
irou, conține o serie de reclamații depuse împotriva căpitanului de diverse familii și moșieri, denunțând tot soiul de fapte: de la agresarea slujnicelor de către soldații garnizoanei până la furtul de cai, fără a mai menționa diversele acuzații de „insultă”, nespecificate. Eram amuzată. — Așadar ai în arborele genealogic un hoț de cai căruia i s-a dus vestea? l- am întrebat pe Frank. El a ridicat din umeri, netulburat. — A fost ce a fost și eu nu pot face nimic să schimb istoria. Doar vreau să aflu. Reclamațiile respective nu sunt ceva neobișnuit pentru acea perioadă; englezii, în general, și soldații, în particular, erau destul de nepopulari în Scoția. Nu, ce mi se pare straniu este că niciuna din aceste plângeri nu pare să se fi rezolvat vreodată, nici măcar cele serioase. Vicarul, incapabil să își stăpânească nerăbdarea, a intervenit: — Așa este. Ofițerii în acele vremuri nu erau judecați după standardele actuale: atunci puteau face cam tot ce le poftea inima în chestiuni minore. Însă cazul acesta este neobișnuit. Nu că plângerile sunt investigate și respinse; aici pur și simplu dispar, nu mai apar menționate nicăieri niciodată. Știi ce cred eu, Randall? Că strămoșul dumitale trebuie să fi avut un protector. Cineva care îl putea apăra de sancțiunile din partea superiorilor săi. Frank s-a scărpinat în cap, mijindu-și ochii spre depeșe. — S-ar putea să ai dreptate. Trebuie să fi fost cineva cu destulă influență, totuși. În vârful ierarhiei militare, poate, sau un membru al aristocrației. — Da, sau poate… Pastorul a fost întrerupt în enunțarea teoriilor sale de intrarea menajerei, doamna Graham. — V-am adus ceva răcoritor, domnilor, a anunțat ea, așezând tava cu ceai în centrul biroului, de pe care vicarul și-a salvat prețioasele sale depeșe în ultima secundă. Doamna Graham a îndreptat spre mine o privire pătrunzătoare, cântărindu-mi picioarele neliniștite și ochii ușor încețoșați. — Am adus doar două cești, pentru că m-am gândit că doamna Randall ar binevoi să mă însoțească în bucătărie. Am puțină… Nu am mai așteptat continuarea invitației sale, țâșnind în picioare cu vioiciune. Am auzit teoriile erupând din nou în spatele meu în timp ce împingeam ușile batante care dădeau spre bucătăria casei vicariale. Ceaiul era verde, fierbinte și aromat, cu bucăți de frunze plutind prin lichid. 29
- Page 2 and 3: 2 DIANA GABALDON Seria OUTLANDER Vo
- Page 4 and 5: În fiecare zi dispar oameni. Într
- Page 6 and 7: să păstrezi o dispoziție de roma
- Page 8 and 9: armată. O alegere excelentă pentr
- Page 10 and 11: de revistă, să sap latrine, să f
- Page 12 and 13: — Asta e doar părerea ta, fata m
- Page 14 and 15: mulțime până la bar și înapoi
- Page 16 and 17: — Încearcă să te întorci îna
- Page 18 and 19: epeziciune înainte ca parfumul să
- Page 20 and 21: Frank a dat din cap zâmbind și pl
- Page 22 and 23: — Ar fi greu să citești în pat
- Page 24 and 25: 24 Bubuitul tunetului s-a repezit
- Page 26 and 27: Singura obiecție pe care o aveam
- Page 30 and 31: — Mmm, am spus, așezând ceașca
- Page 32 and 33: A zâmbit deodată, un surâs neobi
- Page 34 and 35: — De ce nu veniți în birou să
- Page 36 and 37: el, dând din cap întristat de lip
- Page 38 and 39: 38 Era o zi frumoasă, cu frunzișu
- Page 40 and 41: vrăjitoare în sensul modern al cu
- Page 42 and 43: Conducătoarea s-a oprit deodată,
- Page 44 and 45: și dansuri vikinge în cerc, a spu
- Page 46 and 47: — Și pe urmă urcușul de aproap
- Page 48 and 49: 48 acestea, tonul de violență neo
- Page 50 and 51: Străinul și-a ridicat sprâncenel
- Page 52 and 53: puțin adâncă. S-a postat în fa
- Page 54 and 55: Abia mai târziu, când ne strecura
- Page 56 and 57: acești bărbați cu înfățișare
- Page 58 and 59: — Hmmm, a bombănit Dougal. E să
- Page 60 and 61: — Va fi mai sensibil câteva zile
- Page 62 and 63: — Bravo, flăcăule. Ia asta, a r
- Page 64 and 65: După o vreme am ajuns la o răscru
- Page 66 and 67: habar nu aveam, însă era destul d
- Page 68 and 69: Mi-a luat brațul, nu neapărat cu
- Page 70 and 71: — Respiră, a spus unul dintre ei
- Page 72 and 73: — Nici tu nu l-ai mai lua dacă a
- Page 74 and 75: treacă la trap pe lângă ei, căs
- Page 76 and 77: — Dar e rănit. A fost împușcat
irou, conține o serie de reclamații depuse împotriva căpitanului de diverse<br />
familii și moșieri, denunțând tot soiul de fapte: de la agresarea slujnicelor de<br />
către soldații garnizoanei până la furtul de cai, fără a mai menționa diversele<br />
acuzații de „insultă”, nespecificate.<br />
Eram amuzată.<br />
— Așadar ai în arborele genealogic un hoț de cai căruia i s-a dus vestea? l-<br />
am întrebat pe Frank.<br />
El a ridicat din umeri, netulburat.<br />
— A fost ce a fost și eu nu pot face nimic să schimb istoria. Doar vreau să<br />
aflu. Reclamațiile respective nu sunt ceva neobișnuit pentru acea perioadă;<br />
englezii, în general, și soldații, în particular, erau destul de nepopulari în<br />
Scoția. Nu, ce mi se pare straniu este că niciuna din aceste plângeri nu pare<br />
să se fi rezolvat vreodată, nici măcar cele serioase.<br />
Vicarul, incapabil să își stăpânească nerăbdarea, a intervenit:<br />
— Așa este. Ofițerii în acele vremuri nu erau judecați după standardele<br />
actuale: atunci puteau face cam tot ce le poftea inima în chestiuni minore.<br />
Însă cazul acesta este neobișnuit. Nu că plângerile sunt investigate și<br />
respinse; aici pur și simplu dispar, nu mai apar menționate nicăieri<br />
niciodată. Știi ce cred eu, Randall? Că strămoșul dumitale trebuie să fi avut<br />
un protector. Cineva care îl putea apăra de sancțiunile din partea<br />
superiorilor săi.<br />
Frank s-a scărpinat în cap, mijindu-și ochii spre depeșe.<br />
— S-ar putea să ai dreptate. Trebuie să fi fost cineva cu destulă influență,<br />
totuși. În vârful ierarhiei militare, poate, sau un membru al aristocrației.<br />
— Da, sau poate…<br />
Pastorul a fost întrerupt în enunțarea teoriilor sale de intrarea menajerei,<br />
doamna Graham.<br />
— V-am adus ceva răcoritor, domnilor, a anunțat ea, așezând tava cu ceai<br />
în centrul biroului, de pe care vicarul și-a salvat prețioasele sale depeșe în<br />
ultima secundă.<br />
Doamna Graham a îndreptat spre mine o privire pătrunzătoare,<br />
cântărindu-mi picioarele neliniștite și ochii ușor încețoșați.<br />
— Am adus doar două cești, pentru că m-am gândit că doamna Randall ar<br />
binevoi să mă însoțească în bucătărie. Am puțină…<br />
Nu am mai așteptat continuarea invitației sale, țâșnind în picioare cu<br />
vioiciune. Am auzit teoriile erupând din nou în spatele meu în timp ce<br />
împingeam ușile batante care dădeau spre bucătăria casei vicariale.<br />
Ceaiul era verde, fierbinte și aromat, cu bucăți de frunze plutind prin<br />
lichid.<br />
29