untitled

03.01.2019 Views

drept sub apă și în adâncuri, spre casa lui rece și mâloasă. Și acolo i-a spus zidarului că îl lasă liber dacă îi construiește o sobă mare și frumoasă și un șemineu, ca soția lui să se poată încălzi la foc și să-și prăjească peștele. Îmi odihneam capul pe umărul lui Jamie simțind cum mă cuprinde o moleșeală plăcută, abia așteptând să mergem la culcare, chiar dacă era doar o pătură întinsă peste granitul rece. Deodată i-am simțit trupul încordânduse. Și-a așezat o mână pe gâtul meu, avertizându-mă să nu mă mișc. Am rotit privirea în jurul taberei, însă nu puteam vedea nimic nelalocul lui, dar tensiunea părea să plutească în aer, împânzindu-se de la un bărbat la celălalt, parcă transmisă pe calea unor unde nevăzute. Privind în direcția lui Rupert, l-am văzut încuviințând abia simțit când a prins privirea lui Dougal, deși și-a continuat netulburat povestea. — Așadar, zidarul, neavând de ales, a făcut precum i s-a poruncit. Iar calul și-a respectat promisiunea și l-a întors pe bărbat pe malul din apropierea casei lui. Și nevasta calului de apă a fost pe urmă fericită că îi era cald și avea o mulțime de pește prăjit la cină. Așa că apa nu îngheață niciodată la coada estică a lacului Garve, căci căldura din șemineul nevestei calului de apă topește gheața. Rupert stătea pe o piatră, cu partea dreaptă spre mine. În vreme ce povestea, s-a aplecat ca și cum și-ar fi scărpinat piciorul. Fără nici cea mai mică tulburare a mișcărilor sale, a înhățat pumnalul care zăcea pe jos lângă talpa cizmei și l-a strecurat nevăzut în poală, unde l-a ascuns între faldurile kiltului. M-am răsucit mai aproape și am aplecat capul lui Jamie spre mine, copleșită parcă de pasiune. — Ce se întâmplă? i-am șoptit la ureche. El mi-a prins între dinți lobul urechii și mi-a răspuns. — Caii sunt neliniștiți. În apropiere e cineva. Unul dintre bărbați s-a ridicat și s-a îndreptat spre marginea stâncii pentru a se ușura. Când s-a întors, s-a așezat în alt loc, alături de unul din căruțași. Un altul s-a ridicat și s-a uitat în ceaunul de mâncare, servindu-se cu o bucată de vânat. Prin toată tabăra s-a produs o mișcare subtilă, în timp ce Rupert continua să povestească. Privind în jur cu atenție și cu brațul lui Jamie strâns încordat în jurul meu, încetul cu încetul am băgat de seamă că bărbații se dădeau mai aproape de locurile în care își lăsaseră armele pe care le aveau cu ei. Cu toții dormeau cu jungherele, însă în general își lăsau pistoalele și săbiile și scuturile rotunde din piele numite targe în niște grămezi ordonate în apropiere de marginea taberei. 288

Perechea de pistoale ale lui Jamie zăceau la pământ împreună cu sabia, la doar câțiva metri depărtare. Vedeam flăcările dansând pe tăișul incrustat cu aur. În vreme ce pistoalele lui nu erau decât obișnuitele „vechituri” cu mânere de fildeș purtate de majoritatea bărbaților, atât paloșul, cât și sabia pentru două mâini erau speciale. Mi le arătase cu mândrie în timpul unui popas, întorcând tandru tăișurile strălucitoare în mâini. Sabia cu două tăișuri era înfășurată în pătura lui; îi vădeam mânerul în formă de T, cu apucătoarea asprită pentru bătălie prin frecare grijulie cu piatra. Încercasem să o ridic, însă a fost cât pe ce să o scap din mâini. Cântărea aproape opt kilograme, îmi spusese Jamie. Dacă sabia arăta letală și sumbră, paloșul era frumos. Cântărea două treimi din greutatea sabiei mai mari, era o armă strălucitoare, ucigătoare, cu un motiv arăbesc șerpuind de-a lungul tăișului din oțel albastru spre mânerul spiralat împletit, emailat în nuanțe de roșu și albastru. Îl văzusem pe Jamie jucându-se cu ea, exersând, întâi cu brațul drept cu unul dintre soldați, apoi cu stângul, cu Dougal. Era o plăcere să îl urmărești în acele momente, suplu și sigur cu o grație cu atât mai impresionantă având în vedere masivitatea trupului său. Dar am simțit gura uscându-mi-se la gândul că îi voi vedea această îndemânare folosită acum cu toată seriozitatea. S-a plecat spre mine, depunând un sărut tandru sub curba obrazului meu și profitând de ocazie pentru a mă întoarce ușor, astfel încât să ajung cu fața spre una din grămezile de bolovani. — Curând, cred, a murmurat el, sărutându-mă fără a se opri. Vezi mica deschizătură dintre pietre? O văzusem. Un gol înalt de mai puțin de un metru se căsca între două mari blocuri de piatră care se prăvăliseră împreună. Mi-a prins obrajii între palme și m-a mângâiat drăgăstos cu vârful nasului. — Când o să-ți spun eu, te ascunzi acolo și nu te miști. Ai cu tine jungherul? Insistase ca eu să păstrez pumnalul pe care mi-l aruncase în seara aceea la han, în ciuda protestelor mele că nu am nici îndemânarea, nici dorința de a-l folosi. Și când venea vorba despre insistență, Dougal avusese dreptate: Jamie era încăpățânat. În consecință, pumnalul se afla acum într-unul din buzunarele adânci ale rochiei mele. După o zi în care greutatea lui mă incomodase pe coapsă, ajunsesem aproape să nu o mai simt. Jamie și-a plimbat jucăuș o palmă de-a lungul piciorului meu, asigurându-se că pumnalul era acolo. 289

drept sub apă și în adâncuri, spre casa lui rece și mâloasă. Și acolo i-a spus<br />

zidarului că îl lasă liber dacă îi construiește o sobă mare și frumoasă și un<br />

șemineu, ca soția lui să se poată încălzi la foc și să-și prăjească peștele.<br />

Îmi odihneam capul pe umărul lui Jamie simțind cum mă cuprinde o<br />

moleșeală plăcută, abia așteptând să mergem la culcare, chiar dacă era doar<br />

o pătură întinsă peste granitul rece. Deodată i-am simțit trupul încordânduse.<br />

Și-a așezat o mână pe gâtul meu, avertizându-mă să nu mă mișc. Am rotit<br />

privirea în jurul taberei, însă nu puteam vedea nimic nelalocul lui, dar<br />

tensiunea părea să plutească în aer, împânzindu-se de la un bărbat la<br />

celălalt, parcă transmisă pe calea unor unde nevăzute. Privind în direcția lui<br />

Rupert, l-am văzut încuviințând abia simțit când a prins privirea lui Dougal,<br />

deși și-a continuat netulburat povestea.<br />

— Așadar, zidarul, neavând de ales, a făcut precum i s-a poruncit. Iar calul<br />

și-a respectat promisiunea și l-a întors pe bărbat pe malul din apropierea<br />

casei lui. Și nevasta calului de apă a fost pe urmă fericită că îi era cald și avea<br />

o mulțime de pește prăjit la cină. Așa că apa nu îngheață niciodată la coada<br />

estică a lacului Garve, căci căldura din șemineul nevestei calului de apă<br />

topește gheața.<br />

Rupert stătea pe o piatră, cu partea dreaptă spre mine. În vreme ce<br />

povestea, s-a aplecat ca și cum și-ar fi scărpinat piciorul. Fără nici cea mai<br />

mică tulburare a mișcărilor sale, a înhățat pumnalul care zăcea pe jos lângă<br />

talpa cizmei și l-a strecurat nevăzut în poală, unde l-a ascuns între faldurile<br />

kiltului.<br />

M-am răsucit mai aproape și am aplecat capul lui Jamie spre mine,<br />

copleșită parcă de pasiune.<br />

— Ce se întâmplă? i-am șoptit la ureche.<br />

El mi-a prins între dinți lobul urechii și mi-a răspuns.<br />

— Caii sunt neliniștiți. În apropiere e cineva.<br />

Unul dintre bărbați s-a ridicat și s-a îndreptat spre marginea stâncii<br />

pentru a se ușura. Când s-a întors, s-a așezat în alt loc, alături de unul din<br />

căruțași. Un altul s-a ridicat și s-a uitat în ceaunul de mâncare, servindu-se<br />

cu o bucată de vânat. Prin toată tabăra s-a produs o mișcare subtilă, în timp<br />

ce Rupert continua să povestească.<br />

Privind în jur cu atenție și cu brațul lui Jamie strâns încordat în jurul meu,<br />

încetul cu încetul am băgat de seamă că bărbații se dădeau mai aproape de<br />

locurile în care își lăsaseră armele pe care le aveau cu ei. Cu toții dormeau cu<br />

jungherele, însă în general își lăsau pistoalele și săbiile și scuturile rotunde<br />

din piele numite targe în niște grămezi ordonate în apropiere de marginea<br />

taberei.<br />

288

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!