untitled
drept sub apă și în adâncuri, spre casa lui rece și mâloasă. Și acolo i-a spus zidarului că îl lasă liber dacă îi construiește o sobă mare și frumoasă și un șemineu, ca soția lui să se poată încălzi la foc și să-și prăjească peștele. Îmi odihneam capul pe umărul lui Jamie simțind cum mă cuprinde o moleșeală plăcută, abia așteptând să mergem la culcare, chiar dacă era doar o pătură întinsă peste granitul rece. Deodată i-am simțit trupul încordânduse. Și-a așezat o mână pe gâtul meu, avertizându-mă să nu mă mișc. Am rotit privirea în jurul taberei, însă nu puteam vedea nimic nelalocul lui, dar tensiunea părea să plutească în aer, împânzindu-se de la un bărbat la celălalt, parcă transmisă pe calea unor unde nevăzute. Privind în direcția lui Rupert, l-am văzut încuviințând abia simțit când a prins privirea lui Dougal, deși și-a continuat netulburat povestea. — Așadar, zidarul, neavând de ales, a făcut precum i s-a poruncit. Iar calul și-a respectat promisiunea și l-a întors pe bărbat pe malul din apropierea casei lui. Și nevasta calului de apă a fost pe urmă fericită că îi era cald și avea o mulțime de pește prăjit la cină. Așa că apa nu îngheață niciodată la coada estică a lacului Garve, căci căldura din șemineul nevestei calului de apă topește gheața. Rupert stătea pe o piatră, cu partea dreaptă spre mine. În vreme ce povestea, s-a aplecat ca și cum și-ar fi scărpinat piciorul. Fără nici cea mai mică tulburare a mișcărilor sale, a înhățat pumnalul care zăcea pe jos lângă talpa cizmei și l-a strecurat nevăzut în poală, unde l-a ascuns între faldurile kiltului. M-am răsucit mai aproape și am aplecat capul lui Jamie spre mine, copleșită parcă de pasiune. — Ce se întâmplă? i-am șoptit la ureche. El mi-a prins între dinți lobul urechii și mi-a răspuns. — Caii sunt neliniștiți. În apropiere e cineva. Unul dintre bărbați s-a ridicat și s-a îndreptat spre marginea stâncii pentru a se ușura. Când s-a întors, s-a așezat în alt loc, alături de unul din căruțași. Un altul s-a ridicat și s-a uitat în ceaunul de mâncare, servindu-se cu o bucată de vânat. Prin toată tabăra s-a produs o mișcare subtilă, în timp ce Rupert continua să povestească. Privind în jur cu atenție și cu brațul lui Jamie strâns încordat în jurul meu, încetul cu încetul am băgat de seamă că bărbații se dădeau mai aproape de locurile în care își lăsaseră armele pe care le aveau cu ei. Cu toții dormeau cu jungherele, însă în general își lăsau pistoalele și săbiile și scuturile rotunde din piele numite targe în niște grămezi ordonate în apropiere de marginea taberei. 288
Perechea de pistoale ale lui Jamie zăceau la pământ împreună cu sabia, la doar câțiva metri depărtare. Vedeam flăcările dansând pe tăișul incrustat cu aur. În vreme ce pistoalele lui nu erau decât obișnuitele „vechituri” cu mânere de fildeș purtate de majoritatea bărbaților, atât paloșul, cât și sabia pentru două mâini erau speciale. Mi le arătase cu mândrie în timpul unui popas, întorcând tandru tăișurile strălucitoare în mâini. Sabia cu două tăișuri era înfășurată în pătura lui; îi vădeam mânerul în formă de T, cu apucătoarea asprită pentru bătălie prin frecare grijulie cu piatra. Încercasem să o ridic, însă a fost cât pe ce să o scap din mâini. Cântărea aproape opt kilograme, îmi spusese Jamie. Dacă sabia arăta letală și sumbră, paloșul era frumos. Cântărea două treimi din greutatea sabiei mai mari, era o armă strălucitoare, ucigătoare, cu un motiv arăbesc șerpuind de-a lungul tăișului din oțel albastru spre mânerul spiralat împletit, emailat în nuanțe de roșu și albastru. Îl văzusem pe Jamie jucându-se cu ea, exersând, întâi cu brațul drept cu unul dintre soldați, apoi cu stângul, cu Dougal. Era o plăcere să îl urmărești în acele momente, suplu și sigur cu o grație cu atât mai impresionantă având în vedere masivitatea trupului său. Dar am simțit gura uscându-mi-se la gândul că îi voi vedea această îndemânare folosită acum cu toată seriozitatea. S-a plecat spre mine, depunând un sărut tandru sub curba obrazului meu și profitând de ocazie pentru a mă întoarce ușor, astfel încât să ajung cu fața spre una din grămezile de bolovani. — Curând, cred, a murmurat el, sărutându-mă fără a se opri. Vezi mica deschizătură dintre pietre? O văzusem. Un gol înalt de mai puțin de un metru se căsca între două mari blocuri de piatră care se prăvăliseră împreună. Mi-a prins obrajii între palme și m-a mângâiat drăgăstos cu vârful nasului. — Când o să-ți spun eu, te ascunzi acolo și nu te miști. Ai cu tine jungherul? Insistase ca eu să păstrez pumnalul pe care mi-l aruncase în seara aceea la han, în ciuda protestelor mele că nu am nici îndemânarea, nici dorința de a-l folosi. Și când venea vorba despre insistență, Dougal avusese dreptate: Jamie era încăpățânat. În consecință, pumnalul se afla acum într-unul din buzunarele adânci ale rochiei mele. După o zi în care greutatea lui mă incomodase pe coapsă, ajunsesem aproape să nu o mai simt. Jamie și-a plimbat jucăuș o palmă de-a lungul piciorului meu, asigurându-se că pumnalul era acolo. 289
- Page 238 and 239: pământul va fi donat mamei mele,
- Page 240 and 241: — Înțeleg, am spus. Dar de ce t
- Page 242 and 243: — Am spus că sunt fecior, nu că
- Page 244 and 245: În strălucirea lumânării, piele
- Page 246 and 247: M-am întors pe călcâie și m-am
- Page 248 and 249: După câteva momente, am început
- Page 250 and 251: 250 — Păi, și ce dacă, cu mart
- Page 252 and 253: Și-a slăbit strânsoarea și m-a
- Page 254 and 255: L-am măsurat atent cu privirea și
- Page 256 and 257: și modele. Cu toții, fără excep
- Page 258 and 259: saxonă să devină vreodată stăp
- Page 260 and 261: 260 apropie. M-am trezit strângân
- Page 262 and 263: ăzboinic, clădit - și călit - p
- Page 264 and 265: cotidianul meu, fără vreun rău f
- Page 266 and 267: — Ce rezonabil din partea lui, am
- Page 268 and 269: — Unii dintre noi nu și-au pierd
- Page 270 and 271: tâmplă la obraz, netezindu-mi pă
- Page 272 and 273: vreme. Într-acolo sunt pământuri
- Page 274 and 275: — Ți-ai făcut cruce când a zbu
- Page 276 and 277: — Nu am simțit același lucru. V
- Page 278 and 279: — Un prieten de-al tău? am ghici
- Page 280 and 281: cu degetul în bucățile dreptungh
- Page 282 and 283: — Ai văzut vreodată un cerb ro
- Page 284 and 285: — Ah, dacă vrei să știi, am mu
- Page 286 and 287: În ciuda asigurărilor lui Jamie,
- Page 290 and 291: Apoi și-a ridicat capul, precum o
- Page 292 and 293: Presupunerea mi-a fost întărită
- Page 294 and 295: A stat pe o piatră în timp ce eu
- Page 296 and 297: Dispoziția generală s-a îmbunăt
- Page 298 and 299: Dougal stătea sub un copac, obloji
- Page 300 and 301: 300 Jamie a pufnit și a scos pisto
- Page 302 and 303: Și atât de diferit de replica mul
- Page 304 and 305: 304 … da mi basia mille, diende c
- Page 306 and 307: A rânjit spre mine, pipăindu-și
- Page 308 and 309: Erau doi bărbați; dezertori engle
- Page 310 and 311: M-a lăsat ușor la pământ și s-
- Page 312 and 313: Un soi de orgoliu mă împiedica s
- Page 314 and 315: Un corb a trecut în zbor pe deasup
- Page 316 and 317: descoperit spre ușurarea mea că e
- Page 318 and 319: hainele de deasupra destul de bine,
- Page 320 and 321: împodobindu-i cealaltă perucă,
- Page 322 and 323: Am înghițit un nod, forțându-mi
- Page 324 and 325: A zâmbit, cu acel zâmbet care ami
- Page 326 and 327: picioare ar fi prehensile… Junghe
- Page 328 and 329: am socotit, încă mai păștea fer
- Page 330 and 331: — Ești o brută și un prost! am
- Page 332 and 333: 332 Atunci s-a întors și m-a țin
- Page 334 and 335: ating. După un lung moment de tăc
- Page 336 and 337: — Nu îți voi permite să mă ba
drept sub apă și în adâncuri, spre casa lui rece și mâloasă. Și acolo i-a spus<br />
zidarului că îl lasă liber dacă îi construiește o sobă mare și frumoasă și un<br />
șemineu, ca soția lui să se poată încălzi la foc și să-și prăjească peștele.<br />
Îmi odihneam capul pe umărul lui Jamie simțind cum mă cuprinde o<br />
moleșeală plăcută, abia așteptând să mergem la culcare, chiar dacă era doar<br />
o pătură întinsă peste granitul rece. Deodată i-am simțit trupul încordânduse.<br />
Și-a așezat o mână pe gâtul meu, avertizându-mă să nu mă mișc. Am rotit<br />
privirea în jurul taberei, însă nu puteam vedea nimic nelalocul lui, dar<br />
tensiunea părea să plutească în aer, împânzindu-se de la un bărbat la<br />
celălalt, parcă transmisă pe calea unor unde nevăzute. Privind în direcția lui<br />
Rupert, l-am văzut încuviințând abia simțit când a prins privirea lui Dougal,<br />
deși și-a continuat netulburat povestea.<br />
— Așadar, zidarul, neavând de ales, a făcut precum i s-a poruncit. Iar calul<br />
și-a respectat promisiunea și l-a întors pe bărbat pe malul din apropierea<br />
casei lui. Și nevasta calului de apă a fost pe urmă fericită că îi era cald și avea<br />
o mulțime de pește prăjit la cină. Așa că apa nu îngheață niciodată la coada<br />
estică a lacului Garve, căci căldura din șemineul nevestei calului de apă<br />
topește gheața.<br />
Rupert stătea pe o piatră, cu partea dreaptă spre mine. În vreme ce<br />
povestea, s-a aplecat ca și cum și-ar fi scărpinat piciorul. Fără nici cea mai<br />
mică tulburare a mișcărilor sale, a înhățat pumnalul care zăcea pe jos lângă<br />
talpa cizmei și l-a strecurat nevăzut în poală, unde l-a ascuns între faldurile<br />
kiltului.<br />
M-am răsucit mai aproape și am aplecat capul lui Jamie spre mine,<br />
copleșită parcă de pasiune.<br />
— Ce se întâmplă? i-am șoptit la ureche.<br />
El mi-a prins între dinți lobul urechii și mi-a răspuns.<br />
— Caii sunt neliniștiți. În apropiere e cineva.<br />
Unul dintre bărbați s-a ridicat și s-a îndreptat spre marginea stâncii<br />
pentru a se ușura. Când s-a întors, s-a așezat în alt loc, alături de unul din<br />
căruțași. Un altul s-a ridicat și s-a uitat în ceaunul de mâncare, servindu-se<br />
cu o bucată de vânat. Prin toată tabăra s-a produs o mișcare subtilă, în timp<br />
ce Rupert continua să povestească.<br />
Privind în jur cu atenție și cu brațul lui Jamie strâns încordat în jurul meu,<br />
încetul cu încetul am băgat de seamă că bărbații se dădeau mai aproape de<br />
locurile în care își lăsaseră armele pe care le aveau cu ei. Cu toții dormeau cu<br />
jungherele, însă în general își lăsau pistoalele și săbiile și scuturile rotunde<br />
din piele numite targe în niște grămezi ordonate în apropiere de marginea<br />
taberei.<br />
288