untitled

În ciuda asigurărilor lui Jamie, aveam viziuni despre dragoni în vestoane
roșii țâșnind din tufe, măcelărindu-i pe scoțieni și luându-mă cu forța,
târându-mă până în vizuina lui Randall pentru interogatoriu. Aveam un
sentiment de neliniște că ideile lui Randall despre un interogatoriu ar putea
fi cel puțin creative.
— Nu cred, a răspuns Dougal relaxat. Are alte griji pe cap decât o muiere
saxonă lăsată de izbeliște, oricât de apetisantă ar fi.
A ridicat o sprânceană spre mine și a făcut o plecăciune ușoară, ca și cum
complimentul s-ar fi vrut un fel de scuză pentru mai devreme.
— De asemenea, are mai multă minte decât să și-l pună în cap pe Colum,
răpindu-i nepoata, a mai adăugat, pe un ton ceva mai formal.
Nepoata. Am simțit un fior coborându-mi pe șira spinării în ciuda vremii
calde. Nepoata căpeteniei clanului MacKenzie. Fără a mai menționa
căpetenia de război a clanului MacKenzie care călărea atât de nonșalant
alături de mine. Pe de altă parte, eram acum probabil legată și de lordul
Lovat, căpetenia clanului Fraser, și de abatele unei abații puternice în Franța
și de cine știe câți alți oameni de vază ai clanului Fraser. Nu, poate că John
Randall nu va considera că merită efortul de a pleca pe urmele mele.
Și acesta fusese, la urma urmelor, scopul acestui aranjament ridicol. Am
privit cu coada ochiului spre Jamie care acum călărea în fața noastră. Spatele
îi era drept precum un vlăstar de anin, iar părul îi strălucea în soare precum
o cască din metal lustruit. Dougal mi-a urmărit privirea.
— Ar fi putut fi și mai rău, nu? a spus, ridicând ironic o sprânceană.
•
Două nopți mai târziu, făcusem tabără pe o porțiune de teren mlăștinos
de la baza unuia din acele aflorimente ciudate de granit ciupit de urmele
ghețarilor. Mersesem o zi întreagă, abia mâncasem pe fugă în șa și toată
lumea era mulțumită să ne oprim pentru o cină caldă. Încercasem mai
devreme să ajut la gătit, însă ajutorul meu fusese mai mult sau mai puțin
politicos refuzat de bărbații taciturni care aparent cu asta se îndeletniceau
în convoiul nostru.
Unul dintre ei ucisese o căprioară în acea dimineață și o parte din carnea
proaspătă, gătită cu niște napi, ceapă și ce mai găsise, făcuse o cină
delicioasă. Plini-ochi de mulțumire și mâncare, ne răsfirasem în jurul focului,
ascultând povestiri și cântece. Spre surprinderea mea, micul Murtagh, care
arareori se obosea să deschidă gura să vorbească, s-a dovedit a avea o voce
plăcută și clară de tenor. Deși se lăsase cu greu convins să cânte, a meritat
efortul.
M-am cuibărit lângă Jamie, încercând să găsesc un loc confortabil pe
granitul tare. Campasem la marginea aflorimentului pietros, unde o bucată
286