untitled

fluturat mâinile scurte și îndesate într-un gest interogativ neașteptat de
grațios.
— E soția mea, a spus Jamie, îmbujorându-se nițel într-un amestec de
timiditate și mândrie la această nouă prezentare. Suntem căsătoriți doar de
două zile.
Munro a zâmbit și mai larg auzind această veste și a executat o plecăciune
remarcabil de complexă și de elegantă, în care și-a atins cu repeziciune
fruntea, inima și buzele, sfârșind într-o poziție aproape orizontală, la
picioarele mele. După această manevră surprinzătoare, a țâșnit în picioare
cu suplețea unui acrobat și l-a bătut din nou pe Jamie pe spate, acum aparent
felicitându-l. Apoi Munro a început un extraordinar balet al mâinilor,
gesticulând spre sine, apoi spre pădure, spre mine și din nou spre el, cu o
asemenea complexitate de gesturi și fluturări de mâini, încât abia îi puteam
urmări mâinile zburând. Mai văzusem limbajul surdomuților înainte, însă
niciodată executat cu o asemenea ușurință și finețe.
— Așa, deci? a exclamat Jamie.
De data aceasta a fost rândul lui Jamie să îl bată pe spate pe celălalt
bărbat pentru a-l felicita. Nici nu e de mirare că bărbații deveneau atât de
insensibili la durerea superficială, mi-am spus. Li se trăgea de la obiceiul
acesta de a se lovi unul pe celălalt fără încetare.
— Și el s-a însurat, mi-a explicat Jamie, întorcându-se spre mine. De șase
luni, cu o văduvă… ah, scuze, cu o văduvă grasă, a făcut el precizarea, drept
răspuns la gestul emfatic al lui Munro, cu șase copii, în satul Dubhlairu.
— Ce drăguț, am exclamat politicoasă. Se pare că acum vor mânca din
belșug.
Am arătat spre iepurii care îi atârnau la cingătoare.
Munro a desfăcut îndată unul din leșuri și mi l-a întins, cu o expresie
radiind atâta bunătate, încât mi-a fost imposibil să îl refuz, zâmbindu-i
înapoi și sperând că nu era plin de muște.
— Un cadou de nuntă, a spus Jamie. Foarte bine venit, Munro. Dar trebuie
să ne dai voie să îți dăruim și noi ceva.
A scos una din sticlele de bere din ascunzătoarea de mușchi și i-a întins-o.
Astfel îndeplinite politețurile, ne-am așezat tustrei să împărțim
tovărășește cea de a treia sticlă. Jamie și Munro au început să schimbe
ultimele vești și bârfe, purtând o conversație pe cât de liber se putea ținând
cont că doar unul dintre ei vorbea.
Eu nu am luat prea mult parte la discuție, fiind incapabilă să înțeleg
semnele lui Munro, deși Jamie s-a străduit să mă includă cât mai mult,
traducându-mi și făcând referiri la mine. La un moment dat, Jamie a împuns
279