untitled

Soarele începea să ardă și după un ceas în care ne-am croit drum dând la
o parte frunzișul des – deși Jamie se ocupa cel mai mult de asta – voiam să
mă odihnesc. Am găsit un colț umbros la baza uneia din stâncile de granit.
Spațiul în care ne aflam îmi amintea puțin de locul în care îl întâlnisem
prima dată pe Murtagh și mă despărțisem de căpitanul Randall. Cu toate
acestea, era plăcut aici. Jamie mi-a spus că suntem singuri, căci păsările
cântau neîncetat peste tot în jurul nostru. Dacă se apropia cineva, cele mai
multe dintre ele și-ar opri ciripitul, dar gaițele și stăncuțele ar începe să țipe,
alarmate.
— Întotdeauna să te ascunzi într-o pădure, englezoaico, m-a sfătuit el.
Dacă te miști încet, păsările îți vor da de veste din timp dacă se apropie
cineva.
Întorcându-și capul după ce îmi arătase gaița gălăgioasă din copacul de
deasupra noastră, privirea lui s-a oprit asupra mea. Și am rămas ca
împietriți, unul lângă celălalt, fără să ne atingem, abia respirând. După o
vreme, gaița s-a plictisit de noi și a zburat. Jamie a fost primul care și-a
mutat privirea, cu un tremur aproape imperceptibil, de parcă i-ar fi fost frig.
Capetele ciupercilor cu perucă se ițeau albicioase prin mușchii de sub
ferigi. Degetul arătător bont al lui Jamie a pocnit una din pălării de pe
tulpină și a trasat cu vârful degetului lamelele în vreme ce își rânduia în
minte următoarele cuvinte. Când vorbea cu grijă, ca acum, aproape își
pierdea accentul scoțian care de obicei îi caracteriza vorbirea.
— Nu vreau ca să… adică… nu vreau să spun că…
Și-a ridicat deodată ochii spre mine și a zâmbit, cu un gest neajutorat.
— Nu vreau să te insult sugerând că eu cred că ai o experiență vastă în
privința bărbaților, asta e tot. Dar ar fi o prostie să pretind că nu știi mai
multe decât mine în privința asta. Ce voiam să te întreb este dacă e ceva…
obișnuit? Ce se întâmplă între noi, când te ating, când… suntem împreună?
Așa e mereu relația între un bărbat și o femeie?
În ciuda exprimării lui anevoioase, știam exact ce vrea să spună. Privirea
lui era directă, țintuindu-mi ochii în timp ce aștepta să îi răspund. Aș fi vrut
să îmi feresc privirea, însă nu puteam.
— Adesea este cam așa, am răspuns, și pe urmă m-am oprit să îmi dreg
vocea. Dar nu. De obicei nu este. Nu am idee de ce, dar nu se întâmplă. Între
noi e… diferit.
S-a mai relaxat puțin, ca și cum i-aș fi confirmat ceva la care se gândise
mult.
— M-am gândit eu că poate nu. Nu am mai fost în pat cu o femeie până
acum, dar am mai… ah, am pus mâna pe câteva.
A zâmbit timid și a dat din cap.
275