untitled
tâmplă la obraz, netezindu-mi părul în spatele urechii. Am rămas nemișcată sub atingerea lui cercetătoare, încercând să nu mă mișc când palma lui a apăsat pielea de la ceafă, buricul degetului mare mângâind lobul urechii. — Ochi aurii; am văzut niște ochi asemănători o dată… la un leopard. Nu, domniță, a spus el dând din cap. Ai putea fi franțuzoaică, dar nu ești. — De unde știi? — Pentru că am stat mult de vorbă cu tine și am fost atent la felul cum vorbești. Dougal crede că ești franțuzoaică pentru că vorbești franceza bine… foarte bine. — Mulțumesc, am răspuns, sarcastic. Faptul că vorbesc bine franceza dovedește că nu sunt franțuzoaică? A zâmbit și apăsarea de pe ceafă s-a accentuat. — Vous parlez très bien… dar nu la fel de bine ca mine, a adăugat el, revenind la engleză. Deodată mi-a dat drumul. — Am stat un an în Franța după ce am plecat de la castel și alți doi ani în armată. Știu să recunosc un vorbitor nativ de franceză când aud unul. Și franceza nu e limba ta maternă. A dat încet din cap. — Spaniolă? Poate, dar de ce? Pe spanioli nu îi interesează Highlands. Nemțoaică? Cu siguranță nu. A ridicat din umeri. — Oricine ai fi, englezii vor dori să afle. Nu își pot permite ca persoane necunoscute să umble nestingherite pe aici, cu răscoalele clanurilor și cu prințul Charlie așteptând un semn să ridice pânzele din Franța. Și metodele lor de a obține informații nu sunt foarte gentile. Am aflat asta pe pielea mea. — Și atunci, de unde știi că nu sunt spion englez? Dougal a crezut că sunt, chiar tu ai spus-o. — E posibil, deși engleza ta e neobișnuită. Dacă ai fi, să zicem, de ce ai alege să te măriți cu mine, în loc să te întorci printre ai tăi? Ăsta a fost un alt motiv pentru care Dougal te-a pus să te măriți cu mine, să vadă dacă nu fugi când venea clipa cea mare. — Și nu am dat bir cu fugiții. Deci ce demonstrează asta? Jamie a început să râdă și s-a lăsat pe spate pe pat, cu un braț peste ochi pentru a-i feri de lumina lămpii. — Să fiu al naibii dacă știu, englezoaico. Să fiu al naibii dacă știu. Nu există nicio explicație rezonabilă la care să mă pot gândi. Ai putea fi și zână, dacă mă gândesc… Mi-a aruncat o privire pe sub braț. Dar cred că nu. Ești prea înaltă. 270
271 — Nu ți-e teamă că te-aș putea ucide în somn într-o noapte, dacă nu știi cine sunt? Nu mi-a răspuns, însă și-a ridicat brațul de pe ochi și zâmbetul i s-a lărgit. Ochii probabil erau din partea familiei Fraser, mi-am spus. Nu la fel de înfundați în orbite ca ai celor din clanul MacKenzie, erau așezați într-un unghi neobișnuit, pomeții înalți îi făceau să pară aproape oblici. Fără a se deranja să își ridice capul, a deschis nasturii cămășii și a dat pânza deoparte, dezvelindu-și pieptul până la mijloc. Și-a scos pumnalul din teacă și l-a azvârlit spre mine. A căzut cu o bufnitură înfundată pe podea la picioarele mele. Și-a așezat la loc brațul peste ochi și și-a dat capul pe spate, dezvelindu-și locul unde perii întunecați ai bărbii scurte se opreau deodată, chiar sub bărbie. — Dintr-o lovitură, chiar sub osul de la piept, m-a sfătuit el. Repede și curat, deși e nevoie de ceva forță. Tăiatul gâtului e mai ușor, dar e foarte murdar. M-am aplecat și am ridicat pumnalul. — Chiar ai merita să te înjunghii, am observat. Ticălos impertinent. Rânjetul vizibil de sub îndoitura cotului s-a lărgit și mai mult. — Englezoaico? M-am oprit, cu pumnalul încă în mâini. — Da? — Aș muri fericit. 17. CERȘETORUL A doua zi dimineață ne-am trezit destul de târziu, iar soarele era sus pe cer când am plecat de la han, de data aceasta apucând-o spre miazăzi. Cei mai mulți cai dispăruseră din padoc și niciunul dintre bărbații de la petrecerea noastră nu părea să fie prin preajmă. M-am întrebat cu glas tare unde plecaseră. Jamie a început să zâmbească cu gura până la urechi. — Nu sunt sigur, dar pot să ghicesc. Garda a apucat-o într-acolo ieri, a arătat el spre soare-apune, deci aș fi înclinat să cred că Rupert și ceilalți au plecat în direcția opusă, a încheiat el, arătând spre soare-răsare. Vite, mi-a explicat, văzând că tot nu înțelegeam. Nobilii și arendașii îi plătesc pe cei din Gardă să stea cu un ochi pe hoți și să le aducă înapoi vitele, dacă sunt furate în timpul vreunui raid. Dar dacă Garda se îndreaptă spre Lag Cruime, înspre apus, toate cirezile de la răsărit sunt lipsite de ajutor – cel puțin pentru o
- Page 220 and 221: Văzându-mi expresia uluită, a î
- Page 222 and 223: Ceva mai târziu m-am așezat pe ma
- Page 224 and 225: l-am întrebat în gând, răutăci
- Page 226 and 227: Și-a bătut cu palma geanta, care
- Page 228 and 229: Cuvintele răsunau în capela tăcu
- Page 230 and 231: 230 aerul cu bărbia, cum făceau
- Page 232 and 233: diferiți de animale, n-o să ne ia
- Page 234 and 235: — Sunt lucruri pe care nici eu nu
- Page 236 and 237: • Am sorbit vinul în tăcere o v
- Page 238 and 239: pământul va fi donat mamei mele,
- Page 240 and 241: — Înțeleg, am spus. Dar de ce t
- Page 242 and 243: — Am spus că sunt fecior, nu că
- Page 244 and 245: În strălucirea lumânării, piele
- Page 246 and 247: M-am întors pe călcâie și m-am
- Page 248 and 249: După câteva momente, am început
- Page 250 and 251: 250 — Păi, și ce dacă, cu mart
- Page 252 and 253: Și-a slăbit strânsoarea și m-a
- Page 254 and 255: L-am măsurat atent cu privirea și
- Page 256 and 257: și modele. Cu toții, fără excep
- Page 258 and 259: saxonă să devină vreodată stăp
- Page 260 and 261: 260 apropie. M-am trezit strângân
- Page 262 and 263: ăzboinic, clădit - și călit - p
- Page 264 and 265: cotidianul meu, fără vreun rău f
- Page 266 and 267: — Ce rezonabil din partea lui, am
- Page 268 and 269: — Unii dintre noi nu și-au pierd
- Page 272 and 273: vreme. Într-acolo sunt pământuri
- Page 274 and 275: — Ți-ai făcut cruce când a zbu
- Page 276 and 277: — Nu am simțit același lucru. V
- Page 278 and 279: — Un prieten de-al tău? am ghici
- Page 280 and 281: cu degetul în bucățile dreptungh
- Page 282 and 283: — Ai văzut vreodată un cerb ro
- Page 284 and 285: — Ah, dacă vrei să știi, am mu
- Page 286 and 287: În ciuda asigurărilor lui Jamie,
- Page 288 and 289: drept sub apă și în adâncuri, s
- Page 290 and 291: Apoi și-a ridicat capul, precum o
- Page 292 and 293: Presupunerea mi-a fost întărită
- Page 294 and 295: A stat pe o piatră în timp ce eu
- Page 296 and 297: Dispoziția generală s-a îmbunăt
- Page 298 and 299: Dougal stătea sub un copac, obloji
- Page 300 and 301: 300 Jamie a pufnit și a scos pisto
- Page 302 and 303: Și atât de diferit de replica mul
- Page 304 and 305: 304 … da mi basia mille, diende c
- Page 306 and 307: A rânjit spre mine, pipăindu-și
- Page 308 and 309: Erau doi bărbați; dezertori engle
- Page 310 and 311: M-a lăsat ușor la pământ și s-
- Page 312 and 313: Un soi de orgoliu mă împiedica s
- Page 314 and 315: Un corb a trecut în zbor pe deasup
- Page 316 and 317: descoperit spre ușurarea mea că e
- Page 318 and 319: hainele de deasupra destul de bine,
271<br />
— Nu ți-e teamă că te-aș putea ucide în somn într-o noapte, dacă nu știi<br />
cine sunt?<br />
Nu mi-a răspuns, însă și-a ridicat brațul de pe ochi și zâmbetul i s-a lărgit.<br />
Ochii probabil erau din partea familiei Fraser, mi-am spus. Nu la fel de<br />
înfundați în orbite ca ai celor din clanul MacKenzie, erau așezați într-un<br />
unghi neobișnuit, pomeții înalți îi făceau să pară aproape oblici.<br />
Fără a se deranja să își ridice capul, a deschis nasturii cămășii și a dat<br />
pânza deoparte, dezvelindu-și pieptul până la mijloc. Și-a scos pumnalul din<br />
teacă și l-a azvârlit spre mine. A căzut cu o bufnitură înfundată pe podea la<br />
picioarele mele. Și-a așezat la loc brațul peste ochi și și-a dat capul pe spate,<br />
dezvelindu-și locul unde perii întunecați ai bărbii scurte se opreau deodată,<br />
chiar sub bărbie.<br />
— Dintr-o lovitură, chiar sub osul de la piept, m-a sfătuit el. Repede și<br />
curat, deși e nevoie de ceva forță. Tăiatul gâtului e mai ușor, dar e foarte<br />
murdar.<br />
M-am aplecat și am ridicat pumnalul.<br />
— Chiar ai merita să te înjunghii, am observat. Ticălos impertinent.<br />
Rânjetul vizibil de sub îndoitura cotului s-a lărgit și mai mult.<br />
— Englezoaico?<br />
M-am oprit, cu pumnalul încă în mâini.<br />
— Da?<br />
— Aș muri fericit.<br />
17. CERȘETORUL<br />
A doua zi dimineață ne-am trezit destul de târziu, iar soarele era sus pe<br />
cer când am plecat de la han, de data aceasta apucând-o spre miazăzi. Cei<br />
mai mulți cai dispăruseră din padoc și niciunul dintre bărbații de la<br />
petrecerea noastră nu părea să fie prin preajmă. M-am întrebat cu glas tare<br />
unde plecaseră.<br />
Jamie a început să zâmbească cu gura până la urechi.<br />
— Nu sunt sigur, dar pot să ghicesc. Garda a apucat-o într-acolo ieri, a<br />
arătat el spre soare-apune, deci aș fi înclinat să cred că Rupert și ceilalți au<br />
plecat în direcția opusă, a încheiat el, arătând spre soare-răsare. Vite, mi-a<br />
explicat, văzând că tot nu înțelegeam. Nobilii și arendașii îi plătesc pe cei din<br />
Gardă să stea cu un ochi pe hoți și să le aducă înapoi vitele, dacă sunt furate<br />
în timpul vreunui raid. Dar dacă Garda se îndreaptă spre Lag Cruime, înspre<br />
apus, toate cirezile de la răsărit sunt lipsite de ajutor – cel puțin pentru o