untitled

03.01.2019 Views

tâmplă la obraz, netezindu-mi părul în spatele urechii. Am rămas nemișcată sub atingerea lui cercetătoare, încercând să nu mă mișc când palma lui a apăsat pielea de la ceafă, buricul degetului mare mângâind lobul urechii. — Ochi aurii; am văzut niște ochi asemănători o dată… la un leopard. Nu, domniță, a spus el dând din cap. Ai putea fi franțuzoaică, dar nu ești. — De unde știi? — Pentru că am stat mult de vorbă cu tine și am fost atent la felul cum vorbești. Dougal crede că ești franțuzoaică pentru că vorbești franceza bine… foarte bine. — Mulțumesc, am răspuns, sarcastic. Faptul că vorbesc bine franceza dovedește că nu sunt franțuzoaică? A zâmbit și apăsarea de pe ceafă s-a accentuat. — Vous parlez très bien… dar nu la fel de bine ca mine, a adăugat el, revenind la engleză. Deodată mi-a dat drumul. — Am stat un an în Franța după ce am plecat de la castel și alți doi ani în armată. Știu să recunosc un vorbitor nativ de franceză când aud unul. Și franceza nu e limba ta maternă. A dat încet din cap. — Spaniolă? Poate, dar de ce? Pe spanioli nu îi interesează Highlands. Nemțoaică? Cu siguranță nu. A ridicat din umeri. — Oricine ai fi, englezii vor dori să afle. Nu își pot permite ca persoane necunoscute să umble nestingherite pe aici, cu răscoalele clanurilor și cu prințul Charlie așteptând un semn să ridice pânzele din Franța. Și metodele lor de a obține informații nu sunt foarte gentile. Am aflat asta pe pielea mea. — Și atunci, de unde știi că nu sunt spion englez? Dougal a crezut că sunt, chiar tu ai spus-o. — E posibil, deși engleza ta e neobișnuită. Dacă ai fi, să zicem, de ce ai alege să te măriți cu mine, în loc să te întorci printre ai tăi? Ăsta a fost un alt motiv pentru care Dougal te-a pus să te măriți cu mine, să vadă dacă nu fugi când venea clipa cea mare. — Și nu am dat bir cu fugiții. Deci ce demonstrează asta? Jamie a început să râdă și s-a lăsat pe spate pe pat, cu un braț peste ochi pentru a-i feri de lumina lămpii. — Să fiu al naibii dacă știu, englezoaico. Să fiu al naibii dacă știu. Nu există nicio explicație rezonabilă la care să mă pot gândi. Ai putea fi și zână, dacă mă gândesc… Mi-a aruncat o privire pe sub braț. Dar cred că nu. Ești prea înaltă. 270

271 — Nu ți-e teamă că te-aș putea ucide în somn într-o noapte, dacă nu știi cine sunt? Nu mi-a răspuns, însă și-a ridicat brațul de pe ochi și zâmbetul i s-a lărgit. Ochii probabil erau din partea familiei Fraser, mi-am spus. Nu la fel de înfundați în orbite ca ai celor din clanul MacKenzie, erau așezați într-un unghi neobișnuit, pomeții înalți îi făceau să pară aproape oblici. Fără a se deranja să își ridice capul, a deschis nasturii cămășii și a dat pânza deoparte, dezvelindu-și pieptul până la mijloc. Și-a scos pumnalul din teacă și l-a azvârlit spre mine. A căzut cu o bufnitură înfundată pe podea la picioarele mele. Și-a așezat la loc brațul peste ochi și și-a dat capul pe spate, dezvelindu-și locul unde perii întunecați ai bărbii scurte se opreau deodată, chiar sub bărbie. — Dintr-o lovitură, chiar sub osul de la piept, m-a sfătuit el. Repede și curat, deși e nevoie de ceva forță. Tăiatul gâtului e mai ușor, dar e foarte murdar. M-am aplecat și am ridicat pumnalul. — Chiar ai merita să te înjunghii, am observat. Ticălos impertinent. Rânjetul vizibil de sub îndoitura cotului s-a lărgit și mai mult. — Englezoaico? M-am oprit, cu pumnalul încă în mâini. — Da? — Aș muri fericit. 17. CERȘETORUL A doua zi dimineață ne-am trezit destul de târziu, iar soarele era sus pe cer când am plecat de la han, de data aceasta apucând-o spre miazăzi. Cei mai mulți cai dispăruseră din padoc și niciunul dintre bărbații de la petrecerea noastră nu părea să fie prin preajmă. M-am întrebat cu glas tare unde plecaseră. Jamie a început să zâmbească cu gura până la urechi. — Nu sunt sigur, dar pot să ghicesc. Garda a apucat-o într-acolo ieri, a arătat el spre soare-apune, deci aș fi înclinat să cred că Rupert și ceilalți au plecat în direcția opusă, a încheiat el, arătând spre soare-răsare. Vite, mi-a explicat, văzând că tot nu înțelegeam. Nobilii și arendașii îi plătesc pe cei din Gardă să stea cu un ochi pe hoți și să le aducă înapoi vitele, dacă sunt furate în timpul vreunui raid. Dar dacă Garda se îndreaptă spre Lag Cruime, înspre apus, toate cirezile de la răsărit sunt lipsite de ajutor – cel puțin pentru o

271<br />

— Nu ți-e teamă că te-aș putea ucide în somn într-o noapte, dacă nu știi<br />

cine sunt?<br />

Nu mi-a răspuns, însă și-a ridicat brațul de pe ochi și zâmbetul i s-a lărgit.<br />

Ochii probabil erau din partea familiei Fraser, mi-am spus. Nu la fel de<br />

înfundați în orbite ca ai celor din clanul MacKenzie, erau așezați într-un<br />

unghi neobișnuit, pomeții înalți îi făceau să pară aproape oblici.<br />

Fără a se deranja să își ridice capul, a deschis nasturii cămășii și a dat<br />

pânza deoparte, dezvelindu-și pieptul până la mijloc. Și-a scos pumnalul din<br />

teacă și l-a azvârlit spre mine. A căzut cu o bufnitură înfundată pe podea la<br />

picioarele mele. Și-a așezat la loc brațul peste ochi și și-a dat capul pe spate,<br />

dezvelindu-și locul unde perii întunecați ai bărbii scurte se opreau deodată,<br />

chiar sub bărbie.<br />

— Dintr-o lovitură, chiar sub osul de la piept, m-a sfătuit el. Repede și<br />

curat, deși e nevoie de ceva forță. Tăiatul gâtului e mai ușor, dar e foarte<br />

murdar.<br />

M-am aplecat și am ridicat pumnalul.<br />

— Chiar ai merita să te înjunghii, am observat. Ticălos impertinent.<br />

Rânjetul vizibil de sub îndoitura cotului s-a lărgit și mai mult.<br />

— Englezoaico?<br />

M-am oprit, cu pumnalul încă în mâini.<br />

— Da?<br />

— Aș muri fericit.<br />

17. CERȘETORUL<br />

A doua zi dimineață ne-am trezit destul de târziu, iar soarele era sus pe<br />

cer când am plecat de la han, de data aceasta apucând-o spre miazăzi. Cei<br />

mai mulți cai dispăruseră din padoc și niciunul dintre bărbații de la<br />

petrecerea noastră nu părea să fie prin preajmă. M-am întrebat cu glas tare<br />

unde plecaseră.<br />

Jamie a început să zâmbească cu gura până la urechi.<br />

— Nu sunt sigur, dar pot să ghicesc. Garda a apucat-o într-acolo ieri, a<br />

arătat el spre soare-apune, deci aș fi înclinat să cred că Rupert și ceilalți au<br />

plecat în direcția opusă, a încheiat el, arătând spre soare-răsare. Vite, mi-a<br />

explicat, văzând că tot nu înțelegeam. Nobilii și arendașii îi plătesc pe cei din<br />

Gardă să stea cu un ochi pe hoți și să le aducă înapoi vitele, dacă sunt furate<br />

în timpul vreunui raid. Dar dacă Garda se îndreaptă spre Lag Cruime, înspre<br />

apus, toate cirezile de la răsărit sunt lipsite de ajutor – cel puțin pentru o

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!