untitled

— Trebuia să te fi avertizat că e foarte posibil să ajungem să dormim în
căpițe de fân, să nu avem nimic de mâncat și de băut decât bere ieftină și
niște porridge.
— Nu mă deranjează, am răspuns.
A înclinat capul spre un luminiș în copaci, fără să-și ia privirea de la mine.
— Nu avem o căpiță de fân acum, dar acolo sunt niște tufe de ferigi moi.
Dacă vrei să vezi cum e în natură, ca să te obișnuiești…?
Puțin mai târziu, l-am mângâiat pe spatele umed din pricina efortului și
de la seva ferigilor zdrobite.
— Dacă îmi mai spui „mulțumesc” încă o dată, te plesnesc, am spus.
Drept răspuns, am auzit un sforăit moale. O creangă de ferigă atârnând
deasupra capului îi mângâia obrazul și o furnică s-a cățărat curioasă pe
mâna lui, făcându-i degetele lungi să tresară în somn.
Am dat-o ușor la o parte și m-am lăsat pe spate într-un cot, privindu-l.
Genele lui erau lungi, lăsate acum peste ochii închiși, și dese. De o culoare
neobișnuită, însă: arămiu-închis la vârf, în rest erau foarte deschise, aproape
blonde la rădăcină. Linia fermă a buzelor se îmblânzise în somn. În timp ce
un colț era ușor ridicat, buza de jos era acum relaxată într-o curbă mai plină
care părea deopotrivă senzuală și nevinovată.
— La naiba, am șoptit în barbă.
Mă tot luptam cu asta de la o vreme încoace. Chiar și înainte de această
căsătorie ridicolă, fusesem mai mult decât conștientă de atracția pe care o
simțeam față de el. Mi se mai întâmplase înainte, cum fără îndoială că se
întâmplă celor mai mulți dintre noi. O sensibilitate neașteptată la prezența,
la apariția unui anume bărbat… sau a unei anume femei, presupun. Nevoia
de a-l urmări cu privirea, de a pune la cale mici întâlniri „întâmplătoare”, de
a-l privi pe ascuns când el își vede de treburile lui, o sensibilitate delicioasă
la micile detalii ale trupului său – omoplații pe sub pânza cămășii, oasele
bombate ale încheieturii mâinii, pielea moale de sub bărbie, unde începeau a
se vedea primii țepi din barbă.
Pasiune. Era ceva comun, între asistente și medici, asistente și pacienți,
între cei mulți care trăiesc sau lucrează unii în compania altora pentru lungi
perioade de timp.
Unii dădeau curs impulsului, iar poveștile de dragoste intense și scurte se
înfiripau frecvent. Dacă erau norocoși, scânteia se stingea în câteva luni fără
să lase urme. Dacă aveau ghinion… Sarcini nedorite, divorțuri și uneori câte
o boală venerică rușinoasă. Periculoasă treabă, pasiunea.
Îmi dăduse și mie târcoale de câteva ori, însă avusesem tăria de a nu ceda
ispitei. Și, așa cum se întâmplă întotdeauna, după o vreme atracția s-a
atenuat și bărbatul și-a pierdut aura și și-a ocupat locul obișnuit în
263