untitled

03.01.2019 Views

250 — Păi, și ce dacă, cu martori sau fără martori, doar tu și cu mine putem spune ce s-a întâmplat, nu? Și mai degrabă m-aș face de rușine decât să mă căsătoresc cu cineva care mă urăște. M-am întors spre el. — Eu nu te urăsc. — Nici eu nu te urăsc. Și sunt multe căsătorii reușite care au început cu mai puțin decât atât. Cu blândețe, m-a întors cu spatele la el și m-a cuprins în brațe, cuibărindu-ne împreună. Căușul palmei mi-a cuprins sânul, nu o invitație sau o cerere, ci pentru că părea să se potrivească acolo. — Să nu îți fie teamă, mi-a șoptit el în păr. Acum suntem împreună. Pentru prima dată în multe zile m-am simțit încălzită, mângâiată și protejată. Abia în clipele când alunecam în visare sub primele raze ale soarelui mi-am amintit de pumnalul de deasupra capului și m-am întrebat din nou ce amenințare ar determina un bărbat să doarmă iepurește și înarmat în dormitorul său matrimonial? 16. O ZI MINUNATĂ Intimitatea greu dobândită din timpul nopții părea să se fi evaporat cu ivirea zorilor și între noi s-a instalat dimineață o stinghereală care părea să fi înghițit întreaga cameră. După un dejun luat în tăcere aproape deplină în camera noastră, am urcat colina scundă din spatele hanului, schimbând din când în când politețuri destul de jenante. În vârful dealului, m-am lăsat pe o buturugă să mă odihnesc, în vreme ce Jamie s-a așezat pe pământ, sprijinindu-se de un puiet de pin, la câțiva pași depărtare. O pasăre cânta într-un tufiș din spatele meu, un scatiu, am gândit, sau poate un sturz. Ascultam ciripitul zăbavnic, priveam norii mici și pufoși cum pluteau pe cer și mă întrebam cum ar trebui să ne purtăm într-o astfel de situație. Tăcerea devenea din ce în ce mai greu de suportat, când deodată Jamie a spus: — Sper că… Apoi s-a oprit și obrajii i s-au îmbujorat. Deși mă gândeam că eu ar fi trebuit să fiu cea care se îmbujorează, mă bucuram că măcar unul dintre noi putea să se rușineze. — Ce speri? l-am întrebat încercând să folosesc un ton încurajator.

— Nu contează, a scuturat el din cap, încă roșu în obraji. — Hai, spune-mi. Am întins un picior și l-am atins, ca o invitație pe picior. — Îți amintești ce mi-ai promis? Sinceritate? Nu era cinstit din partea mea, însă chiar nu mai puteam suporta tensiunea aceasta în care amândoi ne dregeam glasurile și ne evitam privirile. Și-a așezat palmele strâns în jurul genunchilor și s-a legănat pe spate o clipă, însă și-a pironit privirea drept spre mine. — Voiam să spun, a început el cu voce sfioasă, că sper că bărbatul care a avut onoarea de a face dragoste cu tine pentru prima oară a fost la fel de generos cu tine precum ai fost tu cu mine. A zâmbit, ușor stânjenit. — Dar gândindu-mă mai bine, parcă suna anapoda. Ce voiam eu să spun… în fine, voiam doar să îți mulțumesc. — Generozitatea nu a avut nimic de a face cu asta! i-am tăiat-o, privind în jos și curățând enervată o pată inexistentă de pe rochia mea. O cizmă mare s-a ivit în câmpul meu vizual și mi-a atins ușor glezna. — Parcă vorbeam de sinceritate? mi-a imitat el îndemnul. Ridicând privirea, am întâlnit o pereche de sprâncene ridicate vesel deasupra unui zâmbet larg. — Păi, am răspuns eu defensiv, oricum, nu după prima noapte petrecută împreună. Jamie a început să râdă și eu am descoperit, spre groaza mea, că și eu mă mai puteam încă îmbujora. O umbră răcoroasă a căzut peste obrajii mei înfierbântați și două mâini mari le-au apucat strâns pe ale mele și m-au ridicat în picioare. Jamie s-a așezat în locul meu pe buturugă și a bătut cu palma peste genunchi, invitându-mă: — Așază-te. I-am făcut pe plac fără tragere de inimă, fără să-l privesc. M-a așezat confortabil lângă pieptul lui, înfășurându-și brațele în jurul mijlocului meu. Îi simțeam bubuitul regulat al inimii la spate. — Așa, ia să vedem acum, a spus el. Dacă nu putem vorbi ușor fără să ne atingem, atunci o să ne atingem o țâră. Spune-mi când te-ai acomodat din nou cu mine. S-a lăsat pe spate, astfel încât eram la umbra unui stejar, și m-a ținut în brațe fără să îmi vorbească, doar respirând ușor, cât să îi simt pieptul ridicându-se și coborând și suflul ușor al respirației în păr. — Gata, am spus după un moment. — Bun. 251

— Nu contează, a scuturat el din cap, încă roșu în obraji.<br />

— Hai, spune-mi.<br />

Am întins un picior și l-am atins, ca o invitație pe picior.<br />

— Îți amintești ce mi-ai promis? Sinceritate?<br />

Nu era cinstit din partea mea, însă chiar nu mai puteam suporta<br />

tensiunea aceasta în care amândoi ne dregeam glasurile și ne evitam<br />

privirile.<br />

Și-a așezat palmele strâns în jurul genunchilor și s-a legănat pe spate o<br />

clipă, însă și-a pironit privirea drept spre mine.<br />

— Voiam să spun, a început el cu voce sfioasă, că sper că bărbatul care a<br />

avut onoarea de a face dragoste cu tine pentru prima oară a fost la fel de<br />

generos cu tine precum ai fost tu cu mine.<br />

A zâmbit, ușor stânjenit.<br />

— Dar gândindu-mă mai bine, parcă suna anapoda. Ce voiam eu să spun…<br />

în fine, voiam doar să îți mulțumesc.<br />

— Generozitatea nu a avut nimic de a face cu asta! i-am tăiat-o, privind în<br />

jos și curățând enervată o pată inexistentă de pe rochia mea.<br />

O cizmă mare s-a ivit în câmpul meu vizual și mi-a atins ușor glezna.<br />

— Parcă vorbeam de sinceritate? mi-a imitat el îndemnul.<br />

Ridicând privirea, am întâlnit o pereche de sprâncene ridicate vesel<br />

deasupra unui zâmbet larg.<br />

— Păi, am răspuns eu defensiv, oricum, nu după prima noapte petrecută<br />

împreună.<br />

Jamie a început să râdă și eu am descoperit, spre groaza mea, că și eu mă<br />

mai puteam încă îmbujora. O umbră răcoroasă a căzut peste obrajii mei<br />

înfierbântați și două mâini mari le-au apucat strâns pe ale mele și m-au<br />

ridicat în picioare. Jamie s-a așezat în locul meu pe buturugă și a bătut cu<br />

palma peste genunchi, invitându-mă:<br />

— Așază-te.<br />

I-am făcut pe plac fără tragere de inimă, fără să-l privesc. M-a așezat<br />

confortabil lângă pieptul lui, înfășurându-și brațele în jurul mijlocului meu.<br />

Îi simțeam bubuitul regulat al inimii la spate.<br />

— Așa, ia să vedem acum, a spus el. Dacă nu putem vorbi ușor fără să ne<br />

atingem, atunci o să ne atingem o țâră. Spune-mi când te-ai acomodat din<br />

nou cu mine.<br />

S-a lăsat pe spate, astfel încât eram la umbra unui stejar, și m-a ținut în<br />

brațe fără să îmi vorbească, doar respirând ușor, cât să îi simt pieptul<br />

ridicându-se și coborând și suflul ușor al respirației în păr.<br />

— Gata, am spus după un moment.<br />

— Bun.<br />

251

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!