untitled

250
— Păi, și ce dacă, cu martori sau fără martori, doar tu și cu mine putem
spune ce s-a întâmplat, nu? Și mai degrabă m-aș face de rușine decât să mă
căsătoresc cu cineva care mă urăște.
M-am întors spre el.
— Eu nu te urăsc.
— Nici eu nu te urăsc. Și sunt multe căsătorii reușite care au început cu
mai puțin decât atât.
Cu blândețe, m-a întors cu spatele la el și m-a cuprins în brațe,
cuibărindu-ne împreună. Căușul palmei mi-a cuprins sânul, nu o invitație
sau o cerere, ci pentru că părea să se potrivească acolo.
— Să nu îți fie teamă, mi-a șoptit el în păr. Acum suntem împreună.
Pentru prima dată în multe zile m-am simțit încălzită, mângâiată și
protejată. Abia în clipele când alunecam în visare sub primele raze ale
soarelui mi-am amintit de pumnalul de deasupra capului și m-am întrebat
din nou ce amenințare ar determina un bărbat să doarmă iepurește și
înarmat în dormitorul său matrimonial?
16. O ZI MINUNATĂ
Intimitatea greu dobândită din timpul nopții părea să se fi evaporat cu
ivirea zorilor și între noi s-a instalat dimineață o stinghereală care părea să
fi înghițit întreaga cameră.
După un dejun luat în tăcere aproape deplină în camera noastră, am urcat
colina scundă din spatele hanului, schimbând din când în când politețuri
destul de jenante.
În vârful dealului, m-am lăsat pe o buturugă să mă odihnesc, în vreme ce
Jamie s-a așezat pe pământ, sprijinindu-se de un puiet de pin, la câțiva pași
depărtare. O pasăre cânta într-un tufiș din spatele meu, un scatiu, am gândit,
sau poate un sturz. Ascultam ciripitul zăbavnic, priveam norii mici și pufoși
cum pluteau pe cer și mă întrebam cum ar trebui să ne purtăm într-o astfel
de situație.
Tăcerea devenea din ce în ce mai greu de suportat, când deodată Jamie a
spus:
— Sper că…
Apoi s-a oprit și obrajii i s-au îmbujorat. Deși mă gândeam că eu ar fi
trebuit să fiu cea care se îmbujorează, mă bucuram că măcar unul dintre noi
putea să se rușineze.
— Ce speri? l-am întrebat încercând să folosesc un ton încurajator.