untitled
După câteva momente, am început să-mi folosesc dinții, apăsând gradual tot mai tare până când a șuierat printre maxilarele încleștate, fără aer. M-am oprit. — Te-am rănit? am întrebat. — Da, puțin, a răspuns cu glas răgușit. — Vrei să mă opresc? — Nu! Am continuat, cu gesturi intenționat brute, până când s-a convulsionat deodată, cu un geamăt puternic de parcă îi smulsesem inima din piept. S-a lăsat pe spate, tremurând și cu răsuflarea tăiată. A murmurat ceva în galică, cu ochii închiși. — Ce ai spus? — Am spus, a răspuns el deschizând ochii, „Am crezut că o să-mi explodeze inima.” Am zâmbind larg, foarte mândră de mine. — Ah, Murtagh și compania au uitat să îți povestească și despre asta? — Oh, mi-au povestit. Ăsta e unul din lucrurile pe care nu le credeam. — În cazul ăsta, am râs eu, poate ar fi mai bine să nu îmi spui ce ți-au mai povestit. Vasăzică, ai înțeles ce am vrut să spun când te-am asigurat că nu mă deranjează dacă nu te porți cu mine ca și cum aș fi din porțelan? — Am înțeles. A tras adânc aer în piept și i-a dat drumul încet. — Dacă eu îți fac același lucru, vei simți la fel? — Păi, sinceră să fiu, am răspuns încet, habar n-am. Mă străduisem cât mai bine să păstrez gândurile despre Frank cât mai ascunse, simțind că într-un pat matrimonial nu trebuie să fie decât doi oameni, indiferent prin ce concurs de împrejurări au ajuns acolo. Jamie se deosebea foarte mult de Frank, atât la trup, cât și prin felul de a gândi, însă adevărul este că trupurile se pot împreuna într-un număr limitat de feluri și noi încă nu stabilisem acel teritoriu al intimității în care actul iubirii ia o multitudine de înfățișări. Ecourile trupului erau inevitabile, însă mai rămăseseră teritorii încă neexplorate. Sprâncenele lui Jamie erau încruntate într-o expresie de prefăcută amenințare. — Ah, deci există ceva ce nu știi! Păi, nu ne rămâne decât să aflăm. Îndată ce îmi recapăt puterile, a spus el închizând din nou ochii. Cândva, în cursul săptămânii viitoare. • M-am trezit înainte de ivirea zorilor, tremurând și crispată de groază. Nu îmi puteam aminti visul care mă trezise, însă plonjarea abruptă în realitate a 248
fost la fel de înspăimântătoare. Noaptea trecută uitasem pentru o vreme de situația în care mă aflam, pierdută în plăcerile intimității proaspăt descoperite. Acum eram singură, alături de un străin care dormea și de care viața mea era inextricabil legată, în voia sorții într-un loc plin cu pericole nevăzute. Trebuie să fi scos vreun sunet de disperare, căci deodată așternuturile s- au învolburat și străinul din patul meu a țâșnit pe podea cu bruschețea uluitoare a unui fazan care saltă în zbor. S-a aruncat ghemuit lângă ușa camerei, abia vizibil în lumina încă slabă dinainte de răsăritul soarelui. Stând nemișcat cu urechea ciulită, a inspectat repede cu privirea camera, apoi a alunecat fără zgomot de la ușă la fereastră și la pat. Unghiul brațului său îmi spunea că ținea în mână o armă, deși nu puteam vedea care anume, în întuneric. Așezându-se lângă mine, mulțumit că totul era în siguranță, a strecurat pumnalul sau ce o fi fost la loc în ascunzătoarea de deasupra căpătâiului patului. — Te simți bine? mi-a șoptit el, mângâindu-mi obrazul umed. — Da. Îmi pare rău că te-am trezit. Am avut un coșmar. Ce Dumnezeu… Eram pe punctul să îl întreb ce îl făcuse să sară atât de brusc. Un braț solid și cald a coborât peste brațul meu gol, întrerupându-mi întrebarea. — Nici nu e de mirare, ai înghețat. Brațul m-a tras sub maldărul de pături, în spațiul cald din care sărise. — E vina mea. Am luat toate păturile. Mă tem că nu sunt încă obișnuit să împart un pat. A înfășurat păturile confortabil în jurul nostru și s-a întins la loc lângă mine. După un moment, a întins din nou brațul să îmi mângâie obrajii. — E din cauza mea? a întrebat el încet. Nu mă suporți? Am scos un sughiț, mai degrabă de râs decât de plâns. — Nu, nu e din vina ta. Am întins brațul în întuneric, să îi mângâi o mână pentru a-l liniști. Degetele mele au întâlnit o încurcătură de pături și carne caldă, dar în cele din urmă am găsit mâna pe care o căutam. Am rămas unul lângă altul, cu privirea ațintită spre tavanul scund, cu bârne din lemn. — Dacă spuneam că nu te suport? am întrebat deodată. Ce puteai face? Patul a scârțâit când a ridicat din umeri. — Să-i spun lui Dougal că vrei anularea căsătoriei pe motiv că ea nu s-a consumat, presupun. De data aceasta am izbucnit de-a dreptul în râs. — Nu s-a consumat. Cu toți martorii? Lumina era acum suficient de puternică încât să îi văd zâmbetul când s-a întors spre mine. 249
- Page 198 and 199: Și-a aruncat din nou peste umeri t
- Page 200 and 201: Dougal a ridicat o sprânceană spr
- Page 202 and 203: 202 Căpitanul a ascultat recitalul
- Page 204 and 205: au găsit nici urmă din servitorul
- Page 206 and 207: Cu o uitătură sălbatică peste u
- Page 208 and 209: Am dus batista îmbibată de apă l
- Page 210 and 211: cu muschete, deci nu a durat mult.
- Page 212 and 213: gravă, care trebuie pedepsită cor
- Page 214 and 215: face și mai cruntă decât poate f
- Page 216 and 217: Care mi-a fost confirmată de cuvin
- Page 218 and 219: un vraf de hârtii bățoase și er
- Page 220 and 221: Văzându-mi expresia uluită, a î
- Page 222 and 223: Ceva mai târziu m-am așezat pe ma
- Page 224 and 225: l-am întrebat în gând, răutăci
- Page 226 and 227: Și-a bătut cu palma geanta, care
- Page 228 and 229: Cuvintele răsunau în capela tăcu
- Page 230 and 231: 230 aerul cu bărbia, cum făceau
- Page 232 and 233: diferiți de animale, n-o să ne ia
- Page 234 and 235: — Sunt lucruri pe care nici eu nu
- Page 236 and 237: • Am sorbit vinul în tăcere o v
- Page 238 and 239: pământul va fi donat mamei mele,
- Page 240 and 241: — Înțeleg, am spus. Dar de ce t
- Page 242 and 243: — Am spus că sunt fecior, nu că
- Page 244 and 245: În strălucirea lumânării, piele
- Page 246 and 247: M-am întors pe călcâie și m-am
- Page 250 and 251: 250 — Păi, și ce dacă, cu mart
- Page 252 and 253: Și-a slăbit strânsoarea și m-a
- Page 254 and 255: L-am măsurat atent cu privirea și
- Page 256 and 257: și modele. Cu toții, fără excep
- Page 258 and 259: saxonă să devină vreodată stăp
- Page 260 and 261: 260 apropie. M-am trezit strângân
- Page 262 and 263: ăzboinic, clădit - și călit - p
- Page 264 and 265: cotidianul meu, fără vreun rău f
- Page 266 and 267: — Ce rezonabil din partea lui, am
- Page 268 and 269: — Unii dintre noi nu și-au pierd
- Page 270 and 271: tâmplă la obraz, netezindu-mi pă
- Page 272 and 273: vreme. Într-acolo sunt pământuri
- Page 274 and 275: — Ți-ai făcut cruce când a zbu
- Page 276 and 277: — Nu am simțit același lucru. V
- Page 278 and 279: — Un prieten de-al tău? am ghici
- Page 280 and 281: cu degetul în bucățile dreptungh
- Page 282 and 283: — Ai văzut vreodată un cerb ro
- Page 284 and 285: — Ah, dacă vrei să știi, am mu
- Page 286 and 287: În ciuda asigurărilor lui Jamie,
- Page 288 and 289: drept sub apă și în adâncuri, s
- Page 290 and 291: Apoi și-a ridicat capul, precum o
- Page 292 and 293: Presupunerea mi-a fost întărită
- Page 294 and 295: A stat pe o piatră în timp ce eu
- Page 296 and 297: Dispoziția generală s-a îmbunăt
După câteva momente, am început să-mi folosesc dinții, apăsând gradual<br />
tot mai tare până când a șuierat printre maxilarele încleștate, fără aer. M-am<br />
oprit.<br />
— Te-am rănit? am întrebat.<br />
— Da, puțin, a răspuns cu glas răgușit.<br />
— Vrei să mă opresc?<br />
— Nu!<br />
Am continuat, cu gesturi intenționat brute, până când s-a convulsionat<br />
deodată, cu un geamăt puternic de parcă îi smulsesem inima din piept. S-a<br />
lăsat pe spate, tremurând și cu răsuflarea tăiată. A murmurat ceva în galică,<br />
cu ochii închiși.<br />
— Ce ai spus?<br />
— Am spus, a răspuns el deschizând ochii, „Am crezut că o să-mi<br />
explodeze inima.”<br />
Am zâmbind larg, foarte mândră de mine.<br />
— Ah, Murtagh și compania au uitat să îți povestească și despre asta?<br />
— Oh, mi-au povestit. Ăsta e unul din lucrurile pe care nu le credeam.<br />
— În cazul ăsta, am râs eu, poate ar fi mai bine să nu îmi spui ce ți-au mai<br />
povestit. Vasăzică, ai înțeles ce am vrut să spun când te-am asigurat că nu<br />
mă deranjează dacă nu te porți cu mine ca și cum aș fi din porțelan?<br />
— Am înțeles.<br />
A tras adânc aer în piept și i-a dat drumul încet.<br />
— Dacă eu îți fac același lucru, vei simți la fel?<br />
— Păi, sinceră să fiu, am răspuns încet, habar n-am.<br />
Mă străduisem cât mai bine să păstrez gândurile despre Frank cât mai<br />
ascunse, simțind că într-un pat matrimonial nu trebuie să fie decât doi<br />
oameni, indiferent prin ce concurs de împrejurări au ajuns acolo. Jamie se<br />
deosebea foarte mult de Frank, atât la trup, cât și prin felul de a gândi, însă<br />
adevărul este că trupurile se pot împreuna într-un număr limitat de feluri și<br />
noi încă nu stabilisem acel teritoriu al intimității în care actul iubirii ia o<br />
multitudine de înfățișări. Ecourile trupului erau inevitabile, însă mai<br />
rămăseseră teritorii încă neexplorate.<br />
Sprâncenele lui Jamie erau încruntate într-o expresie de prefăcută<br />
amenințare.<br />
— Ah, deci există ceva ce nu știi! Păi, nu ne rămâne decât să aflăm. Îndată<br />
ce îmi recapăt puterile, a spus el închizând din nou ochii. Cândva, în cursul<br />
săptămânii viitoare.<br />
•<br />
M-am trezit înainte de ivirea zorilor, tremurând și crispată de groază. Nu<br />
îmi puteam aminti visul care mă trezise, însă plonjarea abruptă în realitate a<br />
248
Change language