untitled

— Am spus că sunt fecior, nu călugăr, a răspuns, sărutându-mă iar. Și
dacă o să am nevoie de sfaturi, o să le cer.
M-a lipit cu putere de trupul lui, și am simțit că era mai mult decât
pregătit pentru a lua taurul de coarne. Cu o oarecare surpriză, mi-am dat
seama că și eu eram pregătită. De fapt, fie că era rezultatul orei târzii, al
vinului, al virilității lui sau pur și simplu din cauza abstinenței îndelungate, îl
doream cu ardoare.
I-am desfăcut cămașa la mijloc și mi-am ridicat palmele spre pieptul său,
mângâindu-l în jurul sfârcurilor cu degetele mari. Într-o clipă s-au întărit și
Jamie m-a zdrobit deodată la pieptul său.
— Au! am spus, luptându-mă să respir.
Mi-a dat drumul imediat, cerându-și iertare.
— Nu-ți face griji; sărută-mă din nou.
Și m-a sărutat, de data aceasta strecurându-mi bretelele cămășii peste
umeri. S-a dat ușor în spate, ridicându-mi sânii în căușul palmei și
mângâindu-mi sfârcurile așa cum i le mângâiasem și eu. M-am luptat cu
catarama care îi ținea kiltul; degetele lui le-au călăuzit pe ale mele și cureaua
s-a desfăcut.
Deodată m-a ridicat în brațe și m-a așezat pe pat, ținându-mă în poală.
Vocea îi era ușor răgușită.
— Să-mi spui dacă sunt prea dur sau dacă vrei să mă opresc. În orice
clipă, până în momentul în care ne împreunăm; după aia nu cred că o să mă
mai pot opri.
Drept răspuns, l-am cuprins cu brațele pe după gât și l-am tras peste
mine. Tremurând, l-am călăuzit spre faldurile umede și alunecoase dintre
picioarele mele.
— Dumnezeule mare, a spus James Fraser, care niciodată nu lua numele
Dumnezeului său în deșert.
— Să nu te oprești acum, i-am șoptit.
•
Mai târziu, pe când stăteam îmbrățișați, mi s-a părut firesc să îmi așez
capul pe pieptul lui. Ne potriveam bine împreună și mare parte din
stânjeneala noastră de la început se risipise în entuziasmul și noutatea
explorării propriilor noastre trupuri.
— A fost așa cum te gândeai că va fi? am întrebat, curioasă.
Jamie a râs înfundat, huruind adânc sub urechea mea.
— Aproape. Dar eu crezusem că… neh, nu contează.
— Nu, spune-mi. Ce credeai?
— Nu-ți spun, că râzi de mine.
— Îți promit că n-o să râd. Spune-mi.
242