untitled

24
Bubuitul tunetului s-a repezit în cameră ca o lovitură de tun, dând o notă
teatrală cuvintelor lui, și amândoi am izbucnit în râs, recăpătându-ne buna
dispoziție.
Doar mai târziu, ascultându-i respirația profundă și regulată lângă mine,
am început să-mi fac griji. Așa spusesem, nu exista nicio dovadă oricât de
măruntă care să sugereze infidelitate din partea mea. Din partea mea. Însă
șase ani, precum zisese Frank, înseamnă o perioadă lungă de timp.
2. CERCUL DE PIETRE
Domnul Crook a venit să mă ia, așa cum convenisem, prompt la ora șapte
a doua zi dimineață.
— Ca să prindem roua pe floarea de leac, ce zici, domniță? a rostit el,
făcându-mi cu ochiul, cu o galanterie de modă veche.
Adusese o motocicletă cam de aceeași vârstă cu el, care să ne conducă
prin peisajul sălbatic. Ierbarele erau prinse strâns în curele de o parte și de
cealaltă a mașinăriei enorme, precum cauciucurile de amortizare ale unui
remorcher. Era o plimbare relaxată prin ținuturile sălbatice liniștite, parcă și
mai tăcute în contrast cu mugetul puternic al motocicletei domnului Cook,
tulburând pe neașteptate pacea locurilor. Mi-am dat seama că bătrânul
domn cunoștea într-adevăr o mulțime de lucruri despre plantele de aici. Nu
doar zonele pe unde puteau fi găsite, ci și proprietățile lor terapeutice și
modul de preparare. Îmi doream să fi avut un carnețel în care să notez totul,
dar ascultam cu mare interes vocea bătrână croncănitoare și îmi dădeam
silința să stochez informațiile în memorie așa cum strângeam specimenele
în ierbarele grele.
Am făcut un popas pentru a lua prânzul adus cu noi la baza unui deal cu o
cușmă straniu de plată. La fel de verde precum vecinii lui, cu aceleași stânci
și creste, avea ceva diferit: o potecă bine bătătorită urca într-o parte,
dispărând deodată în spatele unui afloriment din granit.
— Ce este acolo sus? am întrebat ridicând mâna cu un sandvici cu șuncă
înspre stâncă. Pare o zonă nepotrivită pentru picnicuri.
— Ah, a răspuns domnul Crook aruncând o privire spre deal. Acela e
Craigh na Dun, domniță. Voiam să ți-l arăt după masă.
— Adevărat? E ceva special acolo?
— Oh, da, a rostit el, însă a refuzat să îmi dezvăluie mai multe, dându-mi
de înțeles că voi pricepe când vom ajunge acolo.