untitled

03.01.2019 Views

diferiți de animale, n-o să ne ia prea mult să facem ce avem de făcut. Deci avem la dispoziție ceva timp să stăm de vorbă și să nu ne mai fie frică unuia de celălalt. Abordarea aceasta atât de directă a situației în care ne găseam m-a relaxat puțin. — Ți-e teamă de mine? Nu dădea semne că i-ar fi fost. Cu toate acestea, probabil îi era puțin teamă. Deși nu era un flăcăiandru timid de șaisprezece ani, pentru el era ceva necunoscut. Jamie m-a privit în ochi și a zâmbit. — Da. Mi-e mai teamă mie de tine decât ție de mine, cred. De asta te și țin de mâini, ca să nu tremur. Nu credeam o iotă, dar i-am strâns ușor palmele, recunoscătoare. — E o idee bună. Parcă e mai ușor să ne atingem în timp ce vorbim. Totuși, de ce m-ai întrebat de soțul meu? M-am gândit, în zăpăceala mea, că poate dorea să îi povestesc despre viața mea sexuală cu Frank, să înțeleagă ce așteptam din partea lui. — Păi, știam că trebuie să te gândești la el. Nici nu se putea altfel, în împrejurările de față. Nu vreau să simți vreodată că nu poți vorbi despre el cu mine. Deși eu sunt soțul tău acum… ce ciudat sună… nu e drept să îți cer să îl uiți, nici măcar să încerci să îl uiți. Dacă l-ai iubit, înseamnă că a fost un om bun. — Da… a fost. Vocea mi-a tremurat și Jamie mi-a mângâiat dosul palmelor cu degetele mari. — Atunci mă voi strădui să îi onorez memoria, având grijă de soția lui. Mi-a ridicat mâinile și le-a atins cu buzele pe fiecare, ceremonios. — A fost un discurs foarte galant, Jamie, am spus, dregându-mi glasul. — Da, a răspuns el zâmbind larg deodată. L-am ticluit în vreme ce Dougal ținea toasturi jos în cârciumă. — Eu am câteva întrebări, am spus eu trăgând adânc aer în piept. Jamie și-a coborât privirea, ascunzând un zâmbet. — Cred că ai, a încuviințat el. Ai dreptul să fii nițel curioasă, bănuiesc, în aceste circumstanțe. Ce ai vrea să știi? Pe neașteptate și-a ridicat ochii albaștri, scânteind poznaș în lumina lumânării. — De ce sunt încă fecior? — Ă-ă, aș spune că asta este mai mult sau mai puțin problema ta intimă, am murmurat. 232

Deodată mi s-a părut că era foarte cald în cameră și mi-am eliberat o mână pentru a bâjbâi după batistă. Atunci am simțit ceva tare în buzunarul rochiei. — Ah, am uitat! Mai am încă inelul tău. L-am scos și i l-am înapoiat. Era un cerculeț din aur masiv, împodobit cu un rubin caboșonat. În loc să îl pună din nou pe deget, și-a deschis geanta și i-a dat drumul înăuntru. — A fost inelul de nuntă al tatălui meu, mi-a explicat el. Nu voiam să îl port după obicei, dar… mă rog, voiam să îți arăt respectul meu încercând să arăt cât mai bine. Rușinat puțin de această mărturisire, și-a făcut de lucru închizând la loc geanta. — Mi-ai făcut o mare onoare, am spus, zâmbind fără să vreau. Adăugând un inel cu rubin la splendoarea strălucitoare a costumului său era ca și cum ai aduce cărbuni la Newcastle, însă eram emoționată de considerația din spatele gestului. — Ți-l voi face pe măsură cât de repede pot, mi-a promis el. — Nu este important, am spus, simțindu-mă ușor stingherită. Intenționam, la urma urmelor, să îmi iau tălpășița cât de curând. — Am o întrebare importantă, am spus, revenind la oile noastre. Dacă nu te deranjează să îmi spui. De ce ai acceptat să te căsătorești cu mine? — Ah. Mi-a dat drumul la mâini și s-a dat ușor în spate. S-a oprit o clipă înainte de a răspunde, netezindu-și stofa din lână care îi acoperea pulpele. Pe sub faldul tartanului greu, vedeam linia lungă a mușchiului încordat. — Păi, în primul rând, mi-ar fi lipsit discuțiile noastre, a răspuns zâmbind. — Nu, vorbesc serios, am insistat. De ce? Atunci a devenit grav. — Înainte să îți răspund, Claire, trebuie să te întreb și eu ceva, a răspuns el încet. — Ce anume? — Să-mi răspunzi sincer. Trebuie să fi tresărit, surprinsă, căci s-a aplecat în față serios, cu palmele pe genunchi. — Știu că sunt lucruri pe care nu dorești să mi le povestești, Claire. Poate lucruri pe care nu mi le poți povesti. „Habar nu ai cât adevăr ai grăit”, i-am replicat în gând. — Și niciodată nu te voi obliga și nu voi insista să aflu lucruri care te privesc doar pe tine, a continuat el serios. Și-a coborât privirea spre palmele sale împreunate. 233

Deodată mi s-a părut că era foarte cald în cameră și mi-am eliberat o<br />

mână pentru a bâjbâi după batistă. Atunci am simțit ceva tare în buzunarul<br />

rochiei.<br />

— Ah, am uitat! Mai am încă inelul tău.<br />

L-am scos și i l-am înapoiat. Era un cerculeț din aur masiv, împodobit cu<br />

un rubin caboșonat. În loc să îl pună din nou pe deget, și-a deschis geanta și<br />

i-a dat drumul înăuntru.<br />

— A fost inelul de nuntă al tatălui meu, mi-a explicat el. Nu voiam să îl<br />

port după obicei, dar… mă rog, voiam să îți arăt respectul meu încercând să<br />

arăt cât mai bine.<br />

Rușinat puțin de această mărturisire, și-a făcut de lucru închizând la loc<br />

geanta.<br />

— Mi-ai făcut o mare onoare, am spus, zâmbind fără să vreau.<br />

Adăugând un inel cu rubin la splendoarea strălucitoare a costumului său<br />

era ca și cum ai aduce cărbuni la Newcastle, însă eram emoționată de<br />

considerația din spatele gestului.<br />

— Ți-l voi face pe măsură cât de repede pot, mi-a promis el.<br />

— Nu este important, am spus, simțindu-mă ușor stingherită.<br />

Intenționam, la urma urmelor, să îmi iau tălpășița cât de curând.<br />

— Am o întrebare importantă, am spus, revenind la oile noastre. Dacă nu<br />

te deranjează să îmi spui. De ce ai acceptat să te căsătorești cu mine?<br />

— Ah.<br />

Mi-a dat drumul la mâini și s-a dat ușor în spate. S-a oprit o clipă înainte<br />

de a răspunde, netezindu-și stofa din lână care îi acoperea pulpele. Pe sub<br />

faldul tartanului greu, vedeam linia lungă a mușchiului încordat.<br />

— Păi, în primul rând, mi-ar fi lipsit discuțiile noastre, a răspuns zâmbind.<br />

— Nu, vorbesc serios, am insistat. De ce?<br />

Atunci a devenit grav.<br />

— Înainte să îți răspund, Claire, trebuie să te întreb și eu ceva, a răspuns<br />

el încet.<br />

— Ce anume?<br />

— Să-mi răspunzi sincer.<br />

Trebuie să fi tresărit, surprinsă, căci s-a aplecat în față serios, cu palmele<br />

pe genunchi.<br />

— Știu că sunt lucruri pe care nu dorești să mi le povestești, Claire. Poate<br />

lucruri pe care nu mi le poți povesti.<br />

„Habar nu ai cât adevăr ai grăit”, i-am replicat în gând.<br />

— Și niciodată nu te voi obliga și nu voi insista să aflu lucruri care te<br />

privesc doar pe tine, a continuat el serios.<br />

Și-a coborât privirea spre palmele sale împreunate.<br />

233

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!