untitled

impecabilă, murmurând „Sluga dumneavoastră preaplecată, doamnă” cu
ochii scânteind amuzați.
— Ah, am murmurat slab.
Rareori îl văzusem până acum pe taciturnul Dougal rămas fără cuvinte.
Sprâncenele groase s-au încruntat pe chipul uimit, părând în felul său la fel
de impresionat de această apariție precum eram și eu.
— Ai înnebunit, bărbate? a rostit el în cele din urmă. Dacă te vede careva?
Jamie și-a arcuit sardonic o sprânceană spre bărbatul mai în vârstă.
— Ah, unchiule, a spus el. Insulte? Chiar și în ziua nunții mele? Doar nu
vrei să o facem de rușine pe soția mea, nu-i așa? Oricum, a adăugat el cu un
licăr malițios, nu cred că ar fi legal dacă nu mi-aș folosi numele real la
căsătorie. Și dumneata vrei ca totul să fie legal, nu?
Cu un aparent efort, Dougal și-a recăpătat stăpânirea de sine.
— Păi, dacă ai terminat, Jamie, aș zice să trecem la treabă, a spus el.
Dar Jamie încă nu terminase, din câte se părea. Ignorând furia mută a lui
Dougal, a scos un șirag scurt de mărgele albe din geantă. A făcut un pas în
față și a prins șiragul în jurul gâtului meu. Privind în jos, am văzut că era un
rând de perle mici baroce, acele produse de formă neregulată ale stridiilor
de apă dulce, printre care se intercalau cercuri minuscule din aur filigranat
din care se legănau alte perle mai mici.
— Sunt doar niște perle scoțiene, a spus el, parcă scuzându-se, dar arată
frumos la gâtul tău.
Degetele lui au mângâiat o clipă pielea gâtului meu.
— Sunt perlele mamei tale! a spus Dougal, privindu-le.
— Da, a răspuns Jamie calm, și acum sunt ale soției mele. Mergem?
•
Destinația noastră era la ceva distanță de sat. Alaiul de nuntă era
morocănos, mirii fiind înconjurați din toate părțile, ca niște condamnați
conduși spre o închisoare aflată undeva departe. Singura conversație a fost o
scuză murmurată de Jamie pentru că întârziase, explicându-mi că îi fusese
greu să găsească o cămașă curată și un veston suficient de larg încât să îl
cuprindă.
— Cred că ăsta aparține fiului lordului din părțile locului, a spus el,
fluturând jaboul de dantelă. Din câte se pare, un soi de dandy.
Am descălecat, lăsându-ne caii la baza unui deal scund. Cărarea ducea în
sus printre tufișuri.
— Ați făcut aranjamentele? l-am auzit pe Dougal mârâind spre Rupert, în
timp ce legau hățurile cailor.
— Ah, da, a spus el arătându-și dinții prin barba întunecată. A fost greu
să-l convingem pe părinte, dar i-am arătat dispensa specială.
225