untitled
Ceva mai târziu m-am așezat pe marginea patului complet îmbrăcată, simțindu-mă amețită, dar beligerantă, grație paharului de porto pe care mi-l turnase pe gât prea buna hangiță, eram cel puțin în stare de funcționare. Sorbeam cu grijă din al doilea pahar, în vreme ce femeia încerca să îmi pieptene șuvițele încâlcite. Am sărit în sus speriată, scuipând vinul când ușa s-a dat încă o dată în lături. „De ce oare nu mă lasă în pace?” m-am întrebat. De data aceasta erau doi musafiri, Murtagh și Ned Gowan, amândoi cu aceleași expresii mustrătoare. L-am străpuns cu privirea pe Ned care la rândul său mă privea dezaprobator în timp ce Murtagh a intrat în cameră și a ocolit patul, măsurându-mă din toate unghiurile. S-a întors la Ned și i-a șoptit ceva pe un ton mult prea jos pentru urechile mele. Cu o ultimă privire exasperată în direcția mea, au închis ușa în urma lor. În cele din urmă părul meu a fost coafat, spre mulțumirea hangiței, pieptănat pe spate și strâns într-o coadă în vârful capului, cu buclele căzându-mi libere pe spate și câțiva zulufi peste urechi. Avem sentimentul că pielea capului avea să îmi pocnească de la tensiunea părului tras pe spate, însă imaginea din oglindă s-a dovedit a fi foarte plăcută. Am început să mă simt ușor mai bine și chiar am făcut efortul de a-i mulțumi pentru ajutor. M- a lăsat în fața oglinzii și a plecat, spunându-mi că am mare noroc să mă mărit într-o zi de vară, nu-i așa, pentru că puteam face coronița din atâtea flori. — Noi, cei care vom muri curând, am rostit spre reflexia mea din oglindă, schițând un salut. M-am prăbușit pe pat, cu o cârpă udă lipită pe față și am adormit din nou. Tocmai aveam un vis frumos, ceva într-un câmp cu iarbă înaltă și flori sălbatice când am devenit conștientă că adierea care îmi umfla mânecile era de fapt strânsoarea unor mâini brutale. M-am ridicat cu o smucitură, dând din mâini orbește. Când am reușit să deschid ochii, am băgat de seamă că micuța mea cameră aducea acum mai degrabă cu o stație de metrou, ticsită de lume: Ned Gowan, Murtagh, hangiul, hangița și un tânăr deșirat care s-a dovedit a fi fiul hangiului cu brațele încărcate de toate felurile de flori, de unde venea probabil mirosul de iarbă și de flori de câmp din visul meu. Mai era de asemenea și o tânără, înarmată cu un coș de paie rotund, care a zâmbit cald spre mine, dezvăluind lipsa câtorva dinți destul de importanți. Am înțeles că femeia era croitoreasa din sat, chemată pentru a repara deficiențele garderobei mele, ajustând pentru mine o rochie căpătată în grabă de la o cunoștință din sat a hangiului. Ned ducea rochia respectivă, 222
care îi atârna de un braț ca un animal mort. Întinsă pe pat și netezită, s-a dovedit a fi o rochie cu decolteu adânc din satin greu de culoarea smântânii, cu un corsaj separat care se încheia cu zeci de nasturi minusculi îmbrăcați în satin, fiecare brodat cu câte un crin auriu. Decolteul și mânecile evazate erau festonate bogat cu dantelă, la fel cum era și fusta care venea deasupra, brodată din catifea de culoarea ciocolatei. Hangiul era pe jumătate îngropat sub jupoanele pe care le căra în brațe, favoriții zburliți abia zărindu-se peste munții de dantelă spumoasă. Am aruncat o privire spre pata de porto de pe fusta mea din serj cenușiu și vanitatea a învins. Dacă chiar aveam să fiu mireasă, nu voiam să arăt precum cerșetoarea satului. După un scurt episod de activitate frenetică, în timpul căruia eu am rămas în picioare țeapănă ca un manechin și toată lumea a dat fuga să aducă una, să ia alta, să tragă, să încheie, să critice, împiedicându-se unul de altul, produsul final era gata, până la margaretele albe și trandafirii galbeni prinși în păr și inima bătându-mi nebunește pe sub corsajul din dantelă. Corsajul nu îmi venea chiar perfect, iar rochia păstrase parfumul posesoarei anterioare, dar satinul era bogat și se învolbura fascinant în jurul gleznelor mele, peste jupoanele vaporoase. Mă simțeam foarte frumoasă și de-a dreptul regală. — Nu mă puteți obliga să fac asta, am mârâit amenințător spre spatele lui Murtagh în vreme ce îl urmam pe scări în jos, dar amândoi știam că vorbele mele nu erau decât bravadă. Dacă avusesem vreodată puterea să îl înfrunt pe Dougal și să îmi asum riscul, lăsându-mă pe mâna englezilor, această voință fusese spălată de whisky. Dougal, Ned și restul bărbaților se aflau în sala principală de la baza scărilor, bând și schimbând amabilități cu alți câțiva localnici care păreau să nu aibă altceva mai bun de făcut cu după-amiaza lor decât să stea la cârciumă să se îmbete. Dougal m-a zărit cu coada ochiului coborând încet și s-a oprit deodată din vorbit. Ceilalți au tăcut și ei, și eu am plutit în cameră într-un nor de admirație respectuoasă care m-a încântat. Ochii adânciți în orbite ai lui Dougal m-au măsurat pe îndelete din cap până în picioare și s-au întors mulțumiți spre chipul meu cu o înclinare din cap. După toate câte se întâmplaseră, demult nu mă mai privise un bărbat cu admirație și i-am răspuns cu o înclinare grațioasă a capului. După prima tăcere, cei adunați în cârciumă au devenit vocali în admirația lor și chiar și Murtagh și-a permis să schițeze un zâmbet cruciș, încuviințând cu satisfacție rezultatul eforturilor sale. „Cine te-a desemnat stilistul casei?” 223
- Page 172 and 173: Și, eliberându-mi brațul, l-am l
- Page 174 and 175: 174 • PARTEA A TREIA • LA DRUM
- Page 176 and 177: placă de alamă strălucitoare la
- Page 178 and 179: mulțimea de bărbați adunați în
- Page 180 and 181: căra cuminte produsele în căruț
- Page 182 and 183: monede pe masa din fața lui Dougal
- Page 184 and 185: Am ocolit coliba și am urcat puți
- Page 186 and 187: În ciuda amărăciunii din ton, se
- Page 188 and 189: 188 — Nu știam că ești stânga
- Page 190 and 191: să își arate cicatricile. Și al
- Page 192 and 193: ieși afară când a sosit momentul
- Page 194 and 195: 194 — Când? a întrebat el. —
- Page 196 and 197: Auzeam câteva ecouri slabe din cam
- Page 198 and 199: Și-a aruncat din nou peste umeri t
- Page 200 and 201: Dougal a ridicat o sprânceană spr
- Page 202 and 203: 202 Căpitanul a ascultat recitalul
- Page 204 and 205: au găsit nici urmă din servitorul
- Page 206 and 207: Cu o uitătură sălbatică peste u
- Page 208 and 209: Am dus batista îmbibată de apă l
- Page 210 and 211: cu muschete, deci nu a durat mult.
- Page 212 and 213: gravă, care trebuie pedepsită cor
- Page 214 and 215: face și mai cruntă decât poate f
- Page 216 and 217: Care mi-a fost confirmată de cuvin
- Page 218 and 219: un vraf de hârtii bățoase și er
- Page 220 and 221: Văzându-mi expresia uluită, a î
- Page 224 and 225: l-am întrebat în gând, răutăci
- Page 226 and 227: Și-a bătut cu palma geanta, care
- Page 228 and 229: Cuvintele răsunau în capela tăcu
- Page 230 and 231: 230 aerul cu bărbia, cum făceau
- Page 232 and 233: diferiți de animale, n-o să ne ia
- Page 234 and 235: — Sunt lucruri pe care nici eu nu
- Page 236 and 237: • Am sorbit vinul în tăcere o v
- Page 238 and 239: pământul va fi donat mamei mele,
- Page 240 and 241: — Înțeleg, am spus. Dar de ce t
- Page 242 and 243: — Am spus că sunt fecior, nu că
- Page 244 and 245: În strălucirea lumânării, piele
- Page 246 and 247: M-am întors pe călcâie și m-am
- Page 248 and 249: După câteva momente, am început
- Page 250 and 251: 250 — Păi, și ce dacă, cu mart
- Page 252 and 253: Și-a slăbit strânsoarea și m-a
- Page 254 and 255: L-am măsurat atent cu privirea și
- Page 256 and 257: și modele. Cu toții, fără excep
- Page 258 and 259: saxonă să devină vreodată stăp
- Page 260 and 261: 260 apropie. M-am trezit strângân
- Page 262 and 263: ăzboinic, clădit - și călit - p
- Page 264 and 265: cotidianul meu, fără vreun rău f
- Page 266 and 267: — Ce rezonabil din partea lui, am
- Page 268 and 269: — Unii dintre noi nu și-au pierd
- Page 270 and 271: tâmplă la obraz, netezindu-mi pă
Ceva mai târziu m-am așezat pe marginea patului complet îmbrăcată,<br />
simțindu-mă amețită, dar beligerantă, grație paharului de porto pe care mi-l<br />
turnase pe gât prea buna hangiță, eram cel puțin în stare de funcționare.<br />
Sorbeam cu grijă din al doilea pahar, în vreme ce femeia încerca să îmi<br />
pieptene șuvițele încâlcite.<br />
Am sărit în sus speriată, scuipând vinul când ușa s-a dat încă o dată în<br />
lături. „De ce oare nu mă lasă în pace?” m-am întrebat. De data aceasta erau<br />
doi musafiri, Murtagh și Ned Gowan, amândoi cu aceleași expresii<br />
mustrătoare.<br />
L-am străpuns cu privirea pe Ned care la rândul său mă privea<br />
dezaprobator în timp ce Murtagh a intrat în cameră și a ocolit patul,<br />
măsurându-mă din toate unghiurile. S-a întors la Ned și i-a șoptit ceva pe un<br />
ton mult prea jos pentru urechile mele. Cu o ultimă privire exasperată în<br />
direcția mea, au închis ușa în urma lor.<br />
În cele din urmă părul meu a fost coafat, spre mulțumirea hangiței,<br />
pieptănat pe spate și strâns într-o coadă în vârful capului, cu buclele<br />
căzându-mi libere pe spate și câțiva zulufi peste urechi. Avem sentimentul<br />
că pielea capului avea să îmi pocnească de la tensiunea părului tras pe spate,<br />
însă imaginea din oglindă s-a dovedit a fi foarte plăcută. Am început să mă<br />
simt ușor mai bine și chiar am făcut efortul de a-i mulțumi pentru ajutor. M-<br />
a lăsat în fața oglinzii și a plecat, spunându-mi că am mare noroc să mă<br />
mărit într-o zi de vară, nu-i așa, pentru că puteam face coronița din atâtea<br />
flori.<br />
— Noi, cei care vom muri curând, am rostit spre reflexia mea din oglindă,<br />
schițând un salut.<br />
M-am prăbușit pe pat, cu o cârpă udă lipită pe față și am adormit din nou.<br />
Tocmai aveam un vis frumos, ceva într-un câmp cu iarbă înaltă și flori<br />
sălbatice când am devenit conștientă că adierea care îmi umfla mânecile era<br />
de fapt strânsoarea unor mâini brutale. M-am ridicat cu o smucitură, dând<br />
din mâini orbește.<br />
Când am reușit să deschid ochii, am băgat de seamă că micuța mea<br />
cameră aducea acum mai degrabă cu o stație de metrou, ticsită de lume: Ned<br />
Gowan, Murtagh, hangiul, hangița și un tânăr deșirat care s-a dovedit a fi fiul<br />
hangiului cu brațele încărcate de toate felurile de flori, de unde venea<br />
probabil mirosul de iarbă și de flori de câmp din visul meu. Mai era de<br />
asemenea și o tânără, înarmată cu un coș de paie rotund, care a zâmbit cald<br />
spre mine, dezvăluind lipsa câtorva dinți destul de importanți.<br />
Am înțeles că femeia era croitoreasa din sat, chemată pentru a repara<br />
deficiențele garderobei mele, ajustând pentru mine o rochie căpătată în<br />
grabă de la o cunoștință din sat a hangiului. Ned ducea rochia respectivă,<br />
222