untitled

— Și poate Jamie nici nu vrea să se însoare cu mine! Ce spuneți de asta?
Dougal a respins imediat ideea, ca fiind lipsită de importanță.
— Jamie e un bun soldat, va face ce i se spune. La fel și dumneata, a zis el
apăsat, doar dacă, desigur, nu preferi închisoarea englezilor.
L-am străpuns cu privirea, spumegând de furie. Fiersesem încă din
momentul plecării noastre intempestive din biroul lui Randall, iar nivelul
meu de agitație în acest moment s-a ridicat considerabil, pusă în fața unei
alegeri tranșante.
— Vreau să stau de vorbă cu el, am spus deodată.
Sprâncenele lui Dougal au sărit în sus.
— De ce?
— De ce? Pentru că mă obligați să mă mărit cu el și, din câte îmi dau
seama, încă nu i-ați spus!
În opinia lui Dougal, asta era în mod evident irelevant, dar în cele din
urmă a cedat și, acompaniat de suita lui, a plecat să îl aducă pe tânăr din
taverna de jos.
La scurt timp, a apărut Jamie care părea, după cum era de așteptat, uluit.
— Știai că Dougal vrea să ne căsătorim? l-am întrebat direct.
Chipul i s-a luminat la auzul întrebării mele.
— Ah, da. Știam.
— Dar cu siguranță un bărbat tânăr ca tine; adică, vreau să spun, nu e
nimeni altcineva de care… hmmm… să fii interesat?
Pentru o clipă m-a privit nedumerit, apoi a înțeles la ce făceam aluzie.
— Ah, dacă sunt promis? Nu, nu sunt o partidă prea bună pentru fete.
Apoi, parcă simțind că spusele lui ar putea suna ca o insultă, s-a grăbit să
adauge:
— Vreau să spun că nu am nicio avere și nici alt venit din care să mă
întrețin în afară de simbria de soldat.
Și-a scărpinat obrazul, măsurându-mă neîncrezător cu privirea.
— Apoi mai e și mica problemă cu recompensa care s-a pus pe capul meu.
Niciun tată nu își vrea fiica măritată cu un bărbat care ar putea fi arestat și
spânzurat în orice clipă. Te-ai gândit la asta?
Am dat din mână, apreciind problema spânzurătorii drept o bagatelă în
comparație cu monstruozitatea căsătoriei. Trebuia să mai fac o ultimă
încercare.
— Nu te deranjează că nu sunt virgină?
Jamie a ezitat o clipă înainte să răspundă.
— Păi, nu, a rostit el rar, atât timp cât pe dumneata nu te deranjează că eu
sunt.
219