untitled

03.01.2019 Views

un vraf de hârtii bățoase și era urmat de Rupert și de imaculatul Ned Gowan, care încheia cortegiul, ca un ofițer al casei regale. — Vă rog, intrați, am rostit curtenitor. Ignorându-mă ca de obicei, Dougal a dat jos o cană de pe masă și a răsfirat pe suprafața aspră din stejar foile cu care venise. — Totul rezolvat, a spus el cu mândria unui om care a condus o misiune dificilă până la încheierea încununată de succes. Ned a întocmit hârtiile; nimic nu e mai bun la casa omului decât un avocat… cât timp e de partea ta, nu-i așa, Ned? Bărbații au izbucnit cu toți în râs, evident binedispuși. — Nu e chiar ceva foarte complicat, a răspuns Ned cu modestie. Este doar un simplu contract. A frunzărit hârtiile cu un aer autoritar, apoi s-a oprit, încruntându-se la un gând apărut pe neașteptate. — Nu ai nicio proprietate în Franța, nu-i așa? a întrebat el, aruncându-mi o privire îngrijorată peste ochelarii înguști pe care îi purta când se afla în exercițiul funcțiunii. Am negat din cap și s-a mai destins, adunându-și din nou hârtiile, bătându-le ușor cu degetele colțurile pentru a le așeza unul peste celălalt. — Atunci, asta e. E nevoie doar să semnezi aici la sfârșit. Dougal și Rupert sunt martori. Avocatul a așezat pe masă călimara cu cerneală pe care o adusese și, ștergând penița pe care o scosese din buzunar, mi-a întins-o cu un gest elaborat. — Și ce anume urmează să semnez? Era o întrebare oarecum retorică, fiindcă pe prima pagină a maldărului de hârtii scria frumos CONTRACT DE CĂSĂTORIE cu litere de o șchioapă și uluitor de negre pe pagina albă. Dougal și-a înghițit un oftat de nerăbdare din pricina îndărătniciei mele. — Știi foarte bine ce trebuie să semnezi, mi-a tăiat-o el scurt. Și dacă nu cumva ai o altă idee strălucită de a scăpa din ghearele lui Randall, o să semnezi, ca să terminăm odată. Nu avem timp de pierdut. Chiar în acel moment duceam mare lipsă de idei strălucite, deși îmi petrecusem o oră întorcând problema pe toate părțile. Începeam să înțeleg că această opțiune incredibilă era cea mai bună soluție acum, oricât mă opuneam eu. — Dar eu nu vreau să mă căsătoresc! am spus eu încăpățânată. Deodată mi-a trecut prin minte că nu eram singura persoană implicată în această situație. Mi-am amintit de fata cu părul blond care îl sărutase pe Jamie în alcovul castelului. 218

— Și poate Jamie nici nu vrea să se însoare cu mine! Ce spuneți de asta? Dougal a respins imediat ideea, ca fiind lipsită de importanță. — Jamie e un bun soldat, va face ce i se spune. La fel și dumneata, a zis el apăsat, doar dacă, desigur, nu preferi închisoarea englezilor. L-am străpuns cu privirea, spumegând de furie. Fiersesem încă din momentul plecării noastre intempestive din biroul lui Randall, iar nivelul meu de agitație în acest moment s-a ridicat considerabil, pusă în fața unei alegeri tranșante. — Vreau să stau de vorbă cu el, am spus deodată. Sprâncenele lui Dougal au sărit în sus. — De ce? — De ce? Pentru că mă obligați să mă mărit cu el și, din câte îmi dau seama, încă nu i-ați spus! În opinia lui Dougal, asta era în mod evident irelevant, dar în cele din urmă a cedat și, acompaniat de suita lui, a plecat să îl aducă pe tânăr din taverna de jos. La scurt timp, a apărut Jamie care părea, după cum era de așteptat, uluit. — Știai că Dougal vrea să ne căsătorim? l-am întrebat direct. Chipul i s-a luminat la auzul întrebării mele. — Ah, da. Știam. — Dar cu siguranță un bărbat tânăr ca tine; adică, vreau să spun, nu e nimeni altcineva de care… hmmm… să fii interesat? Pentru o clipă m-a privit nedumerit, apoi a înțeles la ce făceam aluzie. — Ah, dacă sunt promis? Nu, nu sunt o partidă prea bună pentru fete. Apoi, parcă simțind că spusele lui ar putea suna ca o insultă, s-a grăbit să adauge: — Vreau să spun că nu am nicio avere și nici alt venit din care să mă întrețin în afară de simbria de soldat. Și-a scărpinat obrazul, măsurându-mă neîncrezător cu privirea. — Apoi mai e și mica problemă cu recompensa care s-a pus pe capul meu. Niciun tată nu își vrea fiica măritată cu un bărbat care ar putea fi arestat și spânzurat în orice clipă. Te-ai gândit la asta? Am dat din mână, apreciind problema spânzurătorii drept o bagatelă în comparație cu monstruozitatea căsătoriei. Trebuia să mai fac o ultimă încercare. — Nu te deranjează că nu sunt virgină? Jamie a ezitat o clipă înainte să răspundă. — Păi, nu, a rostit el rar, atât timp cât pe dumneata nu te deranjează că eu sunt. 219

un vraf de hârtii bățoase și era urmat de Rupert și de imaculatul Ned Gowan,<br />

care încheia cortegiul, ca un ofițer al casei regale.<br />

— Vă rog, intrați, am rostit curtenitor.<br />

Ignorându-mă ca de obicei, Dougal a dat jos o cană de pe masă și a<br />

răsfirat pe suprafața aspră din stejar foile cu care venise.<br />

— Totul rezolvat, a spus el cu mândria unui om care a condus o misiune<br />

dificilă până la încheierea încununată de succes. Ned a întocmit hârtiile;<br />

nimic nu e mai bun la casa omului decât un avocat… cât timp e de partea ta,<br />

nu-i așa, Ned?<br />

Bărbații au izbucnit cu toți în râs, evident binedispuși.<br />

— Nu e chiar ceva foarte complicat, a răspuns Ned cu modestie. Este doar<br />

un simplu contract.<br />

A frunzărit hârtiile cu un aer autoritar, apoi s-a oprit, încruntându-se la<br />

un gând apărut pe neașteptate.<br />

— Nu ai nicio proprietate în Franța, nu-i așa? a întrebat el, aruncându-mi<br />

o privire îngrijorată peste ochelarii înguști pe care îi purta când se afla în<br />

exercițiul funcțiunii.<br />

Am negat din cap și s-a mai destins, adunându-și din nou hârtiile,<br />

bătându-le ușor cu degetele colțurile pentru a le așeza unul peste celălalt.<br />

— Atunci, asta e. E nevoie doar să semnezi aici la sfârșit. Dougal și Rupert<br />

sunt martori.<br />

Avocatul a așezat pe masă călimara cu cerneală pe care o adusese și,<br />

ștergând penița pe care o scosese din buzunar, mi-a întins-o cu un gest<br />

elaborat.<br />

— Și ce anume urmează să semnez?<br />

Era o întrebare oarecum retorică, fiindcă pe prima pagină a maldărului de<br />

hârtii scria frumos CONTRACT DE CĂSĂTORIE cu litere de o șchioapă și<br />

uluitor de negre pe pagina albă.<br />

Dougal și-a înghițit un oftat de nerăbdare din pricina îndărătniciei mele.<br />

— Știi foarte bine ce trebuie să semnezi, mi-a tăiat-o el scurt. Și dacă nu<br />

cumva ai o altă idee strălucită de a scăpa din ghearele lui Randall, o să<br />

semnezi, ca să terminăm odată. Nu avem timp de pierdut.<br />

Chiar în acel moment duceam mare lipsă de idei strălucite, deși îmi<br />

petrecusem o oră întorcând problema pe toate părțile. Începeam să înțeleg<br />

că această opțiune incredibilă era cea mai bună soluție acum, oricât mă<br />

opuneam eu.<br />

— Dar eu nu vreau să mă căsătoresc! am spus eu încăpățânată.<br />

Deodată mi-a trecut prin minte că nu eram singura persoană implicată în<br />

această situație. Mi-am amintit de fata cu părul blond care îl sărutase pe<br />

Jamie în alcovul castelului.<br />

218

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!