untitled
un vraf de hârtii bățoase și era urmat de Rupert și de imaculatul Ned Gowan, care încheia cortegiul, ca un ofițer al casei regale. — Vă rog, intrați, am rostit curtenitor. Ignorându-mă ca de obicei, Dougal a dat jos o cană de pe masă și a răsfirat pe suprafața aspră din stejar foile cu care venise. — Totul rezolvat, a spus el cu mândria unui om care a condus o misiune dificilă până la încheierea încununată de succes. Ned a întocmit hârtiile; nimic nu e mai bun la casa omului decât un avocat… cât timp e de partea ta, nu-i așa, Ned? Bărbații au izbucnit cu toți în râs, evident binedispuși. — Nu e chiar ceva foarte complicat, a răspuns Ned cu modestie. Este doar un simplu contract. A frunzărit hârtiile cu un aer autoritar, apoi s-a oprit, încruntându-se la un gând apărut pe neașteptate. — Nu ai nicio proprietate în Franța, nu-i așa? a întrebat el, aruncându-mi o privire îngrijorată peste ochelarii înguști pe care îi purta când se afla în exercițiul funcțiunii. Am negat din cap și s-a mai destins, adunându-și din nou hârtiile, bătându-le ușor cu degetele colțurile pentru a le așeza unul peste celălalt. — Atunci, asta e. E nevoie doar să semnezi aici la sfârșit. Dougal și Rupert sunt martori. Avocatul a așezat pe masă călimara cu cerneală pe care o adusese și, ștergând penița pe care o scosese din buzunar, mi-a întins-o cu un gest elaborat. — Și ce anume urmează să semnez? Era o întrebare oarecum retorică, fiindcă pe prima pagină a maldărului de hârtii scria frumos CONTRACT DE CĂSĂTORIE cu litere de o șchioapă și uluitor de negre pe pagina albă. Dougal și-a înghițit un oftat de nerăbdare din pricina îndărătniciei mele. — Știi foarte bine ce trebuie să semnezi, mi-a tăiat-o el scurt. Și dacă nu cumva ai o altă idee strălucită de a scăpa din ghearele lui Randall, o să semnezi, ca să terminăm odată. Nu avem timp de pierdut. Chiar în acel moment duceam mare lipsă de idei strălucite, deși îmi petrecusem o oră întorcând problema pe toate părțile. Începeam să înțeleg că această opțiune incredibilă era cea mai bună soluție acum, oricât mă opuneam eu. — Dar eu nu vreau să mă căsătoresc! am spus eu încăpățânată. Deodată mi-a trecut prin minte că nu eram singura persoană implicată în această situație. Mi-am amintit de fata cu părul blond care îl sărutase pe Jamie în alcovul castelului. 218
— Și poate Jamie nici nu vrea să se însoare cu mine! Ce spuneți de asta? Dougal a respins imediat ideea, ca fiind lipsită de importanță. — Jamie e un bun soldat, va face ce i se spune. La fel și dumneata, a zis el apăsat, doar dacă, desigur, nu preferi închisoarea englezilor. L-am străpuns cu privirea, spumegând de furie. Fiersesem încă din momentul plecării noastre intempestive din biroul lui Randall, iar nivelul meu de agitație în acest moment s-a ridicat considerabil, pusă în fața unei alegeri tranșante. — Vreau să stau de vorbă cu el, am spus deodată. Sprâncenele lui Dougal au sărit în sus. — De ce? — De ce? Pentru că mă obligați să mă mărit cu el și, din câte îmi dau seama, încă nu i-ați spus! În opinia lui Dougal, asta era în mod evident irelevant, dar în cele din urmă a cedat și, acompaniat de suita lui, a plecat să îl aducă pe tânăr din taverna de jos. La scurt timp, a apărut Jamie care părea, după cum era de așteptat, uluit. — Știai că Dougal vrea să ne căsătorim? l-am întrebat direct. Chipul i s-a luminat la auzul întrebării mele. — Ah, da. Știam. — Dar cu siguranță un bărbat tânăr ca tine; adică, vreau să spun, nu e nimeni altcineva de care… hmmm… să fii interesat? Pentru o clipă m-a privit nedumerit, apoi a înțeles la ce făceam aluzie. — Ah, dacă sunt promis? Nu, nu sunt o partidă prea bună pentru fete. Apoi, parcă simțind că spusele lui ar putea suna ca o insultă, s-a grăbit să adauge: — Vreau să spun că nu am nicio avere și nici alt venit din care să mă întrețin în afară de simbria de soldat. Și-a scărpinat obrazul, măsurându-mă neîncrezător cu privirea. — Apoi mai e și mica problemă cu recompensa care s-a pus pe capul meu. Niciun tată nu își vrea fiica măritată cu un bărbat care ar putea fi arestat și spânzurat în orice clipă. Te-ai gândit la asta? Am dat din mână, apreciind problema spânzurătorii drept o bagatelă în comparație cu monstruozitatea căsătoriei. Trebuia să mai fac o ultimă încercare. — Nu te deranjează că nu sunt virgină? Jamie a ezitat o clipă înainte să răspundă. — Păi, nu, a rostit el rar, atât timp cât pe dumneata nu te deranjează că eu sunt. 219
- Page 168 and 169: În timp ce soarele începea să st
- Page 170 and 171: în carnea păroasă. Copitele deli
- Page 172 and 173: Și, eliberându-mi brațul, l-am l
- Page 174 and 175: 174 • PARTEA A TREIA • LA DRUM
- Page 176 and 177: placă de alamă strălucitoare la
- Page 178 and 179: mulțimea de bărbați adunați în
- Page 180 and 181: căra cuminte produsele în căruț
- Page 182 and 183: monede pe masa din fața lui Dougal
- Page 184 and 185: Am ocolit coliba și am urcat puți
- Page 186 and 187: În ciuda amărăciunii din ton, se
- Page 188 and 189: 188 — Nu știam că ești stânga
- Page 190 and 191: să își arate cicatricile. Și al
- Page 192 and 193: ieși afară când a sosit momentul
- Page 194 and 195: 194 — Când? a întrebat el. —
- Page 196 and 197: Auzeam câteva ecouri slabe din cam
- Page 198 and 199: Și-a aruncat din nou peste umeri t
- Page 200 and 201: Dougal a ridicat o sprânceană spr
- Page 202 and 203: 202 Căpitanul a ascultat recitalul
- Page 204 and 205: au găsit nici urmă din servitorul
- Page 206 and 207: Cu o uitătură sălbatică peste u
- Page 208 and 209: Am dus batista îmbibată de apă l
- Page 210 and 211: cu muschete, deci nu a durat mult.
- Page 212 and 213: gravă, care trebuie pedepsită cor
- Page 214 and 215: face și mai cruntă decât poate f
- Page 216 and 217: Care mi-a fost confirmată de cuvin
- Page 220 and 221: Văzându-mi expresia uluită, a î
- Page 222 and 223: Ceva mai târziu m-am așezat pe ma
- Page 224 and 225: l-am întrebat în gând, răutăci
- Page 226 and 227: Și-a bătut cu palma geanta, care
- Page 228 and 229: Cuvintele răsunau în capela tăcu
- Page 230 and 231: 230 aerul cu bărbia, cum făceau
- Page 232 and 233: diferiți de animale, n-o să ne ia
- Page 234 and 235: — Sunt lucruri pe care nici eu nu
- Page 236 and 237: • Am sorbit vinul în tăcere o v
- Page 238 and 239: pământul va fi donat mamei mele,
- Page 240 and 241: — Înțeleg, am spus. Dar de ce t
- Page 242 and 243: — Am spus că sunt fecior, nu că
- Page 244 and 245: În strălucirea lumânării, piele
- Page 246 and 247: M-am întors pe călcâie și m-am
- Page 248 and 249: După câteva momente, am început
- Page 250 and 251: 250 — Păi, și ce dacă, cu mart
- Page 252 and 253: Și-a slăbit strânsoarea și m-a
- Page 254 and 255: L-am măsurat atent cu privirea și
- Page 256 and 257: și modele. Cu toții, fără excep
- Page 258 and 259: saxonă să devină vreodată stăp
- Page 260 and 261: 260 apropie. M-am trezit strângân
- Page 262 and 263: ăzboinic, clădit - și călit - p
- Page 264 and 265: cotidianul meu, fără vreun rău f
- Page 266 and 267: — Ce rezonabil din partea lui, am
un vraf de hârtii bățoase și era urmat de Rupert și de imaculatul Ned Gowan,<br />
care încheia cortegiul, ca un ofițer al casei regale.<br />
— Vă rog, intrați, am rostit curtenitor.<br />
Ignorându-mă ca de obicei, Dougal a dat jos o cană de pe masă și a<br />
răsfirat pe suprafața aspră din stejar foile cu care venise.<br />
— Totul rezolvat, a spus el cu mândria unui om care a condus o misiune<br />
dificilă până la încheierea încununată de succes. Ned a întocmit hârtiile;<br />
nimic nu e mai bun la casa omului decât un avocat… cât timp e de partea ta,<br />
nu-i așa, Ned?<br />
Bărbații au izbucnit cu toți în râs, evident binedispuși.<br />
— Nu e chiar ceva foarte complicat, a răspuns Ned cu modestie. Este doar<br />
un simplu contract.<br />
A frunzărit hârtiile cu un aer autoritar, apoi s-a oprit, încruntându-se la<br />
un gând apărut pe neașteptate.<br />
— Nu ai nicio proprietate în Franța, nu-i așa? a întrebat el, aruncându-mi<br />
o privire îngrijorată peste ochelarii înguști pe care îi purta când se afla în<br />
exercițiul funcțiunii.<br />
Am negat din cap și s-a mai destins, adunându-și din nou hârtiile,<br />
bătându-le ușor cu degetele colțurile pentru a le așeza unul peste celălalt.<br />
— Atunci, asta e. E nevoie doar să semnezi aici la sfârșit. Dougal și Rupert<br />
sunt martori.<br />
Avocatul a așezat pe masă călimara cu cerneală pe care o adusese și,<br />
ștergând penița pe care o scosese din buzunar, mi-a întins-o cu un gest<br />
elaborat.<br />
— Și ce anume urmează să semnez?<br />
Era o întrebare oarecum retorică, fiindcă pe prima pagină a maldărului de<br />
hârtii scria frumos CONTRACT DE CĂSĂTORIE cu litere de o șchioapă și<br />
uluitor de negre pe pagina albă.<br />
Dougal și-a înghițit un oftat de nerăbdare din pricina îndărătniciei mele.<br />
— Știi foarte bine ce trebuie să semnezi, mi-a tăiat-o el scurt. Și dacă nu<br />
cumva ai o altă idee strălucită de a scăpa din ghearele lui Randall, o să<br />
semnezi, ca să terminăm odată. Nu avem timp de pierdut.<br />
Chiar în acel moment duceam mare lipsă de idei strălucite, deși îmi<br />
petrecusem o oră întorcând problema pe toate părțile. Începeam să înțeleg<br />
că această opțiune incredibilă era cea mai bună soluție acum, oricât mă<br />
opuneam eu.<br />
— Dar eu nu vreau să mă căsătoresc! am spus eu încăpățânată.<br />
Deodată mi-a trecut prin minte că nu eram singura persoană implicată în<br />
această situație. Mi-am amintit de fata cu părul blond care îl sărutase pe<br />
Jamie în alcovul castelului.<br />
218