untitled

face și mai cruntă decât poate fi: poți să lovești în lateral, ca să taie mai
adânc, sau puternic peste rinichi. Foarte urât.
A dat din cap, apoi s-a încruntat, alegându-și cu grijă cuvintele.
— Chipul lui Randall era – probabil dumneata ai folosi cuvântul absorbit
– și cumva luminos, cum e chipul unui bărbat când se uită la o fată care-i
place, dacă înțelegi ce vreau să spun. Era ca și cum îi făcea lui Jamie ceva
mult mai rău decât să îl jupoaie de viu. Până la a cincisprezecea lovitură,
sângele curgea șuvoaie pe picioarele băiatului și lacrimile i se împreunau pe
obraji cu transpirația.
Am simțit că mă clatin și m-am sprijinit cu o mână de piatra de pe malul
iazului.
— În fine, a spus el deodată, observându-mi expresia. Nu mai spun decât
că a supraviețuit. Când caporalul i-a dezlegat brațele, băiatul ar fi căzut dacă
sergentul-major și caporalul nu l-ar fi prins de brațe și nu l-ar fi sprijinit
până când a fost în stare să se țină singur pe picioare. Tremura mai rău ca
înainte, din cauza șocului și a frigului, dar își ținea capul sus și ochii îi
scăpărau. Îi vedeam privirea de la șase metri depărtare. Nu l-a slăbit pe
Randall din ochi cât timp l-au coborât de pe eșafod, lăsând în urmă dâre
însângerate, de parcă imaginea lui Randall era singurul lucru care îl ținea în
picioare. Chipul lui Randall era aproape la fel de palid ca al lui Jamie și
privirea îi era legată de a tânărului, de parcă unul dintre ei ar fi căzut dacă s-
ar fi uitat în altă parte.
Privirea lui Dougal era fixă, retrăind acea cumplită scenă.
S-a lăsat o tăcere adâncă în mica vâlcea, întreruptă doar de șoapta
vântului prin frunzișul frasinului. Am închis ochii și pentru câteva clipe am
ascultat în liniște.
— De ce? am întrebat în cele din urmă, fără să deschid ochii. De ce mi-ai
povestit toate astea?
Când am deschis ochii, Dougal mă privea intens. Mi-am înmuiat din nou
palma în izvor și mi-am umezit tâmplele cu apa răcoritoare.
— Am zis că îți va folosi la ceea ce dumneata ai numi ilustrarea
caracterului, a răspuns el.
— Ilustrarea caracterului căpitanului Randall? Am pufnit într-un râs lipsit
de veselie. Îți mulțumesc, dar nu cred că aveam nevoie de alte dovezi ale
caracterului său.
— Caracterul lui Randall, a încuviințat el, dar și caracterul lui Jamie.
Mi-am îndreptat privirea spre el, deodată neliniștită.
— Vezi dumneata, eu am primit niște ordine, a subliniat el sarcastic
cuvântul, de la bunul nostru căpitan.
— Ordin să faci ce?
214