untitled
Frank a dat din cap zâmbind și plimbându-și degetele prin părul meu. — Nu, nu se distra. De fapt, ceva părea să îl facă îngrozitor de nefericit. Nu i-am putut vedea prea bine chipul, dar era ceva în felul în care stătea. Am venit prin spatele lui și, când am văzut că nu schițează niciun gest, l-am întrebat politicos dacă îl pot ajuta cu ceva. El s-a purtat ca și cum nu m-a auzit și eu am zis că poate chiar nu mă auzise din cauza vuietului vântului, deci l-am mai întrebat o dată și am întins mâna să îl bat pe umăr, să îl fac atent, înțelegi? Dar înainte să îl pot atinge, s-a întors brusc ca un vârtej, a trecut pe lângă mine fără să rostească un cuvânt și s-a îndepărtat în lungul străzii. — Pare oarecum nepoliticos, dar nu foarte fantomatic, am remarcat, golindu-mi paharul. Cum arăta? — Era un bărbat solid, a răspuns Frank, încruntându-se la amintire. Și era scoțian, în ținută completă de scoțian, cu geanta tradițională și cea mai frumoasă fibulă cu un cerb alergând prinsă de tartan. Am vrut să îl întreb de unde o are, dar a dispărut înainte să apuc s-o fac. M-am îndreptat spre birou și mi-am turnat din nou în pahar. — Păi, o astfel de ținută este destul de obișnuită în ținuturile astea, nu-i așa? Am văzut bărbați îmbrăcați astfel în sat de câteva ori. — Nuuu…, a răspuns Frank, șovăitor. Nu, nu ținuta lui era stranie. Dar când a trecut pe lângă mine, puteam să jur că era suficient de aproape încât să îl simt atingându-mi mâneca… dar nu m-a atins. Și am fost suficient de intrigat încât să mă întorc să îl urmăresc în timp ce se îndepărta. A luat-o în jos pe Gereside Road, dar când aproape ajunsese la colț, a… dispărut. Atunci am simțit un fior rece pe șira spinării. — Poate că atenția ta a fost distrasă o secundă și individul a luat-o într-o parte, pe sub copaci, am sugerat. Sunt o grămadă de pomi acolo. — Pot să jur că nu mi-am luat ochii de la el nicio clipă, a murmurat Frank. Știu! a exclamat el ridicându-și brusc privirea. Îmi amintesc acum de ce mi s- a părut atât de straniu, deși nu mi-am dat seama de asta atunci. — De ce? Începea să mă obosească această fantomă și voiam să trecem la lucruri mai interesante, cum ar fi patul. — Vântul sufla dezlănțuit, dar hainele lui – știi, kiltul și tartanul – se mișcau doar în ritmul mersului. Ne-am privit nedumeriți. — Păi, am spus eu în cele din urmă, asta e cam straniu. Frank a ridicat din umeri și a zâmbit deodată, relaxat. 20
— Cel puțin voi avea ce să îi povestesc vicarului data viitoare când mă văd cu el. Poate este o fantomă bine cunoscută printre localnici și îmi poate furniza povestea ei sângeroasă. Și-a aruncat o privire spre ceasul de la mână. — Dar acum aș zice că e timpul să ne băgăm în pat. — Ai dreptate, am murmurat. L-am privit în oglindă în timp ce și-a scos cămașa și a întins brațul după un umeraș. Atunci s-a oprit brusc. — Claire, tu ai îngrijit mulți scoțieni, a întrebat el deodată. La spitalul de campanie sau la Pembroke? — Sigur, am răspuns, cumva nedumerită. Erau destul de mulți bărbați din regimentul Seaforth și din Cameron în spitalul de campanie de la Amiens și pe urmă, puțin mai târziu, după Caen, am avut o mulțime din regimentul Gordon. Oameni cuminți, cei mai mulți dintre ei. Foarte curajoși, dar în fața injecțiilor erau niște lași. Am zâmbit, amintindu-mi de unul dintre ei. — Am avut un pacient – un bătrân destul de ațos, un cimpoier din Al Treilea Seaforth – care nu suporta să fie înțepat, mai ales în coapsă. Îndura ore întregi durerile cele mai îngrozitoare înainte de a lăsa pe cineva să se apropie de el cu o seringă, și chiar și atunci încerca să ne convingă să-l injectăm în braț, deși injecția trebuia făcută intramuscular. Am râs amintindu-mi de caporalul Chisholm. — Mi-a spus că „dacă tot stau întins pe burtă în fundul gol, măcar femeia să stea sub mine, nu în spatele meu, cu un ac în mână!” Frank a zâmbit, însă părea ușor stânjenit, cum era adesea la auzul poveștilor mele mai fără perdea din război. — Nu te îngrijora, l-am asigurat, observându-i privirea, nu voi povesti nimănui întâmplarea în salonul profesorilor de la Oxford. Zâmbetul i s-a luminat și a făcut un pas înainte, stând în spatele meu la măsuța de toaletă. Și-a apăsat buzele de părul meu, sărutându-mi creștetul. — Nu îți face griji. Toată lumea de la Oxford te va iubi, indiferent de poveștile pe care le vei spune. Mmmm. Părul tău miroase minunat. — Îți place, deci? Drept răspuns, palmele lui mi-au alunecat peste umeri, cuprinzându-mi sânii prin cămașa de noapte subțire. Îi vedeam chipul deasupra mea în oglindă, obrazul odihnindu-i-se pe părul meu. — Îmi place totul la tine, a spus răgușit. Arăți minunat în lumina lumânării, știai? Ochii tăi au culoarea sherry-ului prin cristal, iar pielea îți strălucește precum fildeșul. Ești o vrăjitoare a luminii de lumânare. Poate ar trebui să arunc toate becurile din casă. 21
- Page 2 and 3: 2 DIANA GABALDON Seria OUTLANDER Vo
- Page 4 and 5: În fiecare zi dispar oameni. Într
- Page 6 and 7: să păstrezi o dispoziție de roma
- Page 8 and 9: armată. O alegere excelentă pentr
- Page 10 and 11: de revistă, să sap latrine, să f
- Page 12 and 13: — Asta e doar părerea ta, fata m
- Page 14 and 15: mulțime până la bar și înapoi
- Page 16 and 17: — Încearcă să te întorci îna
- Page 18 and 19: epeziciune înainte ca parfumul să
- Page 22 and 23: — Ar fi greu să citești în pat
- Page 24 and 25: 24 Bubuitul tunetului s-a repezit
- Page 26 and 27: Singura obiecție pe care o aveam
- Page 28 and 29: ciuf de păr negru lucios, stătea
- Page 30 and 31: — Mmm, am spus, așezând ceașca
- Page 32 and 33: A zâmbit deodată, un surâs neobi
- Page 34 and 35: — De ce nu veniți în birou să
- Page 36 and 37: el, dând din cap întristat de lip
- Page 38 and 39: 38 Era o zi frumoasă, cu frunzișu
- Page 40 and 41: vrăjitoare în sensul modern al cu
- Page 42 and 43: Conducătoarea s-a oprit deodată,
- Page 44 and 45: și dansuri vikinge în cerc, a spu
- Page 46 and 47: — Și pe urmă urcușul de aproap
- Page 48 and 49: 48 acestea, tonul de violență neo
- Page 50 and 51: Străinul și-a ridicat sprâncenel
- Page 52 and 53: puțin adâncă. S-a postat în fa
- Page 54 and 55: Abia mai târziu, când ne strecura
- Page 56 and 57: acești bărbați cu înfățișare
- Page 58 and 59: — Hmmm, a bombănit Dougal. E să
- Page 60 and 61: — Va fi mai sensibil câteva zile
- Page 62 and 63: — Bravo, flăcăule. Ia asta, a r
- Page 64 and 65: După o vreme am ajuns la o răscru
- Page 66 and 67: habar nu aveam, însă era destul d
- Page 68 and 69: Mi-a luat brațul, nu neapărat cu
— Cel puțin voi avea ce să îi povestesc vicarului data viitoare când mă<br />
văd cu el. Poate este o fantomă bine cunoscută printre localnici și îmi poate<br />
furniza povestea ei sângeroasă.<br />
Și-a aruncat o privire spre ceasul de la mână.<br />
— Dar acum aș zice că e timpul să ne băgăm în pat.<br />
— Ai dreptate, am murmurat.<br />
L-am privit în oglindă în timp ce și-a scos cămașa și a întins brațul după<br />
un umeraș. Atunci s-a oprit brusc.<br />
— Claire, tu ai îngrijit mulți scoțieni, a întrebat el deodată. La spitalul de<br />
campanie sau la Pembroke?<br />
— Sigur, am răspuns, cumva nedumerită. Erau destul de mulți bărbați din<br />
regimentul Seaforth și din Cameron în spitalul de campanie de la Amiens și<br />
pe urmă, puțin mai târziu, după Caen, am avut o mulțime din regimentul<br />
Gordon. Oameni cuminți, cei mai mulți dintre ei. Foarte curajoși, dar în fața<br />
injecțiilor erau niște lași.<br />
Am zâmbit, amintindu-mi de unul dintre ei.<br />
— Am avut un pacient – un bătrân destul de ațos, un cimpoier din Al<br />
Treilea Seaforth – care nu suporta să fie înțepat, mai ales în coapsă. Îndura<br />
ore întregi durerile cele mai îngrozitoare înainte de a lăsa pe cineva să se<br />
apropie de el cu o seringă, și chiar și atunci încerca să ne convingă să-l<br />
injectăm în braț, deși injecția trebuia făcută intramuscular.<br />
Am râs amintindu-mi de caporalul Chisholm.<br />
— Mi-a spus că „dacă tot stau întins pe burtă în fundul gol, măcar femeia<br />
să stea sub mine, nu în spatele meu, cu un ac în mână!”<br />
Frank a zâmbit, însă părea ușor stânjenit, cum era adesea la auzul<br />
poveștilor mele mai fără perdea din război.<br />
— Nu te îngrijora, l-am asigurat, observându-i privirea, nu voi povesti<br />
nimănui întâmplarea în salonul profesorilor de la Oxford.<br />
Zâmbetul i s-a luminat și a făcut un pas înainte, stând în spatele meu la<br />
măsuța de toaletă. Și-a apăsat buzele de părul meu, sărutându-mi creștetul.<br />
— Nu îți face griji. Toată lumea de la Oxford te va iubi, indiferent de<br />
poveștile pe care le vei spune. Mmmm. Părul tău miroase minunat.<br />
— Îți place, deci?<br />
Drept răspuns, palmele lui mi-au alunecat peste umeri, cuprinzându-mi<br />
sânii prin cămașa de noapte subțire. Îi vedeam chipul deasupra mea în<br />
oglindă, obrazul odihnindu-i-se pe părul meu.<br />
— Îmi place totul la tine, a spus răgușit. Arăți minunat în lumina<br />
lumânării, știai? Ochii tăi au culoarea sherry-ului prin cristal, iar pielea îți<br />
strălucește precum fildeșul. Ești o vrăjitoare a luminii de lumânare. Poate ar<br />
trebui să arunc toate becurile din casă.<br />
21