untitled

Frank a dat din cap zâmbind și plimbându-și degetele prin părul meu.
— Nu, nu se distra. De fapt, ceva părea să îl facă îngrozitor de nefericit. Nu
i-am putut vedea prea bine chipul, dar era ceva în felul în care stătea. Am
venit prin spatele lui și, când am văzut că nu schițează niciun gest, l-am
întrebat politicos dacă îl pot ajuta cu ceva. El s-a purtat ca și cum nu m-a
auzit și eu am zis că poate chiar nu mă auzise din cauza vuietului vântului,
deci l-am mai întrebat o dată și am întins mâna să îl bat pe umăr, să îl fac
atent, înțelegi? Dar înainte să îl pot atinge, s-a întors brusc ca un vârtej, a
trecut pe lângă mine fără să rostească un cuvânt și s-a îndepărtat în lungul
străzii.
— Pare oarecum nepoliticos, dar nu foarte fantomatic, am remarcat,
golindu-mi paharul. Cum arăta?
— Era un bărbat solid, a răspuns Frank, încruntându-se la amintire. Și era
scoțian, în ținută completă de scoțian, cu geanta tradițională și cea mai
frumoasă fibulă cu un cerb alergând prinsă de tartan. Am vrut să îl întreb de
unde o are, dar a dispărut înainte să apuc s-o fac.
M-am îndreptat spre birou și mi-am turnat din nou în pahar.
— Păi, o astfel de ținută este destul de obișnuită în ținuturile astea, nu-i
așa? Am văzut bărbați îmbrăcați astfel în sat de câteva ori.
— Nuuu…, a răspuns Frank, șovăitor. Nu, nu ținuta lui era stranie. Dar
când a trecut pe lângă mine, puteam să jur că era suficient de aproape încât
să îl simt atingându-mi mâneca… dar nu m-a atins. Și am fost suficient de
intrigat încât să mă întorc să îl urmăresc în timp ce se îndepărta. A luat-o în
jos pe Gereside Road, dar când aproape ajunsese la colț, a… dispărut. Atunci
am simțit un fior rece pe șira spinării.
— Poate că atenția ta a fost distrasă o secundă și individul a luat-o într-o
parte, pe sub copaci, am sugerat. Sunt o grămadă de pomi acolo.
— Pot să jur că nu mi-am luat ochii de la el nicio clipă, a murmurat Frank.
Știu! a exclamat el ridicându-și brusc privirea. Îmi amintesc acum de ce mi s-
a părut atât de straniu, deși nu mi-am dat seama de asta atunci.
— De ce?
Începea să mă obosească această fantomă și voiam să trecem la lucruri
mai interesante, cum ar fi patul.
— Vântul sufla dezlănțuit, dar hainele lui – știi, kiltul și tartanul – se
mișcau doar în ritmul mersului.
Ne-am privit nedumeriți.
— Păi, am spus eu în cele din urmă, asta e cam straniu.
Frank a ridicat din umeri și a zâmbit deodată, relaxat.
20