untitled

În ciuda amărăciunii din ton, se ghicea o inteligență poznașă ascunsă care
se bucura de această ciocnire de spirite.
— Ce crezi că ar spune acum mâna dreaptă dacă ar afla că stânga adună
aur pentru Stuarzi?
După o scurtă pauză, s-a auzit vocea lui Dougal:
— Cei din clanurile MacKenzie și MacBeolain și MacVinich sunt cu toții
oameni liberi. Nimeni nu îi forțează să dea ceva împotriva voinței lor și
nimeni nu îi poate opri. Și, cine știe? Poate Colum va da mai mult pentru
prințul Charles Edward decât toți ceilalți la un loc, la sfârșit.
— Poate, a răspuns vocea profundă. Și mâine poate să plouă de jos în sus.
Asta nu înseamnă că o să stau să aștept în capul scărilor cu o găleată
întoarsă cu susul în jos.
— Nu? Tu ai mai mult de câștigat dacă urcă un Stuart pe tron decât mine,
băiete. Dacă rămân englezii, te alegi cu un laț în jurul gâtului. Dacă ție nu-ți
pasă de propria beregată…
— Beregata mea mă privește numai pe mine, l-a întrerupt Jamie furios. La
fel și spatele meu.
— Ba mă privește și pe mine, atât timp cât mergi cu mine, flăcăiașule, a
răspuns unchiul său pe un ton batjocoritor. Dacă vrei să auzi ce are să-ți
spună Horrocks, vei face precum ți se poruncește. Și foarte cuminte din
partea ta; poate ești priceput să mânuiești acul, dar nu ai decât o singură
cămașă curată.
S-au auzit un fâșâit, ca și cum cineva s-ar fi ridicat de pe locul lui pe o
piatră și un zgomot înfundat de pași prin iarbă. Doar o singură pereche de
pași, care totuși mi s-a părut că se apropie. M-am ridicat cât de discret am
putut și am aruncat o privire precaută peste marginea unuia dintre
bolovanii în spatele cărora mă ascunsesem.
Jamie era încă acolo, stând încovoiat pe o piatră la câțiva metri mai încolo,
cu brațele în jurul genunchilor, cu chipul ascuns. Era aproape complet întors
cu spatele la mine. Am dat să mă așez la loc, căci nu doream să îi tulbur
singurătatea, când deodată l-am auzit vorbind.
— Știu că ești acolo, a spus el. Dacă vrei, poți să ieși.
Din tonul lui am înțeles că îi era indiferent. M-am ridicat și am dat să ies
dintre pietre când mi-am dat seama că eram îmbrăcată doar în cămașă de
noapte. Socotind că avea destule griji pe cap ca să nu se jeneze de ținuta mea
indecentă, mi-am înfășurat plină de tact pătura în jurul meu înainte de a ieși
din ascunzătoare.
M-am așezat aproape de el și m-am sprijinit cu spatele de stâncă,
privindu-l ușor intimidată. După ce înclinase ușor fruntea când mă
apropiasem de el, a continuat să mă ignore, complet absorbit de propriile
186