untitled

dat seama că Dougal își aducea dibaci audiența spre un punct culminant
referitor la o anumită problemă.
Am privit în jur. Rupert cel gras și avocatul mărunțel, Ned Gowan, stăteau
la perete în spatele lui Dougal, cu halbele de bere uitate pe masa de lângă ei,
în timp ce îi sorbeau cuvintele. Jamie, încruntat în propria halbă, stătea
aplecat în față, cu coatele pe masă. Orice spunea Dougal, nu părea să fie
interesat.
Pe neașteptate, Dougal s-a ridicat în picioare, a apucat gulerul cămășii lui
Jamie și a tras cu putere. Veche, și oricum cusută grosolan, cămașa s-a
desfăcut exact de la cusături. Luat complet pe nepregătite, Jamie a înghețat.
Ochii i s-au îngustat și fălcile i s-au încleștat, însă nu a făcut nicio mișcare
atunci când Dougal a dat deoparte poalele cămășii pentru a-i expune spatele
privirilor curioșilor.
Toată lumea și-a ținut respirația la vederea spatelui brăzdat de cicatrici,
apoi s-a auzit un murmur de indignare agitată. Am deschis gura, însă am
prins cuvântul „englezoaică” pronunțat pe o intonație nu foarte prietenoasă
și am închis-o la loc.
Jamie, cu chipul parcă cioplit în piatră, s-a ridicat și a făcut câțiva pași în
spate, ferindu-se de cei care se înghesuiau în jurul său. Și-a scos cu grijă
resturile cămășii, mototolindu-le ca pe-o minge. O femeie mărunțică și
bătrână, care abia îi ajungea la umăr dădea din cap, bătându-l încetișor pe
spate cu palma, murmurându-i ceea ce am presupus a fi cuvinte de
îmbărbătare în galică. Dacă așa era, în mod evident n-au avut efectul sperat.
Abia a răspuns monosilabic câtorva întrebări din partea bărbaților
prezenți. Cele două sau trei fete care fuseseră trimise de părinții lor să
cumpere bere pentru cină se strânseseră lângă peretele îndepărtat, vorbind
în șoaptă între ele, aruncând des priviri speriate în celălalt capăt al camerei.
Aruncându-i lui Dougal o privire care ar fi putut să îl împietrească pe
bărbatul mai în vârstă, Jamie a azvârlit rămășițele cămășii într-un colț al
căminului și a părăsit încăperea din trei pași lungi, stârnind murmure
compătimitoare din partea mulțimii. Privați de spectacol, atenția lor s-a
întors la Dougal. Nu am înțeles aproape nimic din comentariile lor, însă
fragmentele pe care le-am prins păreau a fi profund antienglezești în esența
lor. Pe de o parte aș fi vrut să îl urmez pe Jamie afară, pe de altă parte eram
tentată să rămân acolo unde eram, fără a atrage atenția asupra mea. Mă
îndoiam că avea nevoie de compania cuiva în asemenea clipe, așadar m-am
făcut mică în colțul meu și am aplecat capul, studiindu-mi reflexia palidă și
tulbure în oglinda berii din halbă.
Clinchetul de metal m-a făcut să ridic privirea. Unul dintre bărbați, un mic
arendaș foarte hotărât, îmbrăcat în pantaloni de piele, aruncase câteva
181