untitled

mulțimea de bărbați adunați în sală. Niciun bărbat prezent la ceremonie nu
ar fi depus acel jurământ doar ca formalitate, nici măcar cineva născut să fie
avocat. Iar bărbatul mărunțel de pe iapa murgă, oricât de calculat ar fi fost și
oricât de pătruns de litera legii, avea, conform propriilor sale mărturisiri,
sufletul unui romantic.
— Trebuie să îi fii de mare ajutor, am răspuns diplomatic.
— Ah, da, din când în când îl mai ajut și eu câte puțin, a rostit el. La fel ca
pe ceilalți. Și dumneata, dragă doamnă, dacă vei avea nevoie de vreun sfat, a
spus el zâmbindu-mi bonom, sunt la dispoziția dumitale. Te poți baza pe
întreaga mea discreție, te asigur, a încheiat, făcând o plecăciune nostimă în
șa.
— La fel cum se poate baza și Colum MacKenzie pe loialitatea dumitale?
am întrebat arcuindu-mi sprâncenele.
Ochii căprui și mici m-au privit drept și fără să clipească și am văzut în ei
inteligența și umorul care se ascundeau în profunzimile lor șterse.
— Ah, în fine, a răspuns el, fără să se scuze. Am încercat și eu.
— Așa este, am spus, mai degrabă amuzată decât înfuriată. Însă te asigur,
domnule Gowan, că nu am nevoie de discreția dumitale, cel puțin nu în acest
moment.
„Hmm, stilul acesta e molipsitor”, mi-am spus, auzindu-mă. Vorbisem
exact ca bătrânul avocat.
— Sunt o doamnă englezoaică, am adăugat cu fermitate. Atât și nimic mai
mult. Colum își pierde timpul – și pe al lui și pe al dumitale – încercând să
smulgă de la mine secrete care nu există.
„Sau există, dar nu sunt de povestit”, m-am gândit. Discreția domnului
Gowan o fi poate absolută, însă nu și convingerile lui.
— Sper că nu te-a trimis în această călătorie pentru a încerca să mă tragi
de limbă? am întrebat, venindu-mi brusc acest gând.
— Ah, nu.
Domnul Gowan a râs scurt la auzul unei asemenea idei.
— Nu, te asigur, dragă doamnă. Eu îndeplinesc o misiune esențială,
ținând registrele și socotelile lui Dougal, și mai fac mici comisioane legale
pentru diverși membri ai clanului din zone mai îndepărtate. Și mă tem că, în
ciuda vârstei mele înaintate, nu mi-am pierdut cu totul spiritul de
aventurier. Acum lucrurile sunt mult mai așezate decât pe vremuri, a rostit
scoțând un oftat care trebuie să fi fost unul de regret, dar există mereu
posibilitatea unei tâlhării pe drum sau a unui atac pe lângă hotare.
A bătut ușor cu palma cea de a doua desagă.
— Geanta aceasta nu e cu totul goală, să știi.
178