untitled

Călărea alături de mine pe o iapă blândă a cărei șa era încărcată cu două
desagi enorme din piele roasă. Mi-a explicat că una din ele conținea
instrumentele profesiei sale: călimară, pene de scris și hârtie.
— Și cealaltă pentru ce este? am întrebat, măsurând-o din priviri.
În vreme ce prima desagă era plină cu cele trebuitoare secretariatului, a
doua părea aproape goală.
— Ah, cealaltă este pentru arenda lordului, mi-a explicat el, bătând ușor
cu palma tolba care atârna goală.
— Înseamnă că se așteaptă să primească o sumă considerabilă, am
sugerat.
Domnul Gowan a ridicat din umeri vesel.
— Nu chiar, dragă doamnă. Însă majoritatea arendelor sunt plătite în
mărunțiș. Iar aceștia, din păcate, ocupă mai mult loc decât banii cu valoare
mai mare, a spus el zâmbind, o arcuire rapidă a buzelor subțiri și uscate. Din
punctul ăsta de vedere, o grămadă grea de cupru și argint tot e mai ușor de
transportat decât întregul venit al Înălțimii Sale.
S-a întors pentru a arunca o privire pătrunzătoare peste umăr la cele
două căruțe greoaie trase de măgari care însoțeau convoiul.
— Sacii de grâne și snopurile de napi cel puțin au marea calitate că nu se
mișcă. Păsările, dacă sunt bine legate și cuștile sunt zdravene, nu ridică nicio
dificultate. Nici caprele, deși ele prezintă o oarecare inconveniență din cauza
obiceiurilor lor omnivore; una din ele mi-a mâncat o batistă anul trecut,
deși, recunosc, a fost vina mea pentru că, din neatenție, am lăsat să îmi scape
un colț de pânză din buzunarul vestonului. Anul acesta însă, am impus
condiții explicite, a adăugat el, strângându-și buzele într-o linie hotărâtă. Nu
vom accepta porci vii.
Necesitatea de a proteja desagii domnului Gowan și cele două căruțe
explica acum prezența celor aproximativ douăzeci de bărbați care
compuneau restul convoiului de colectare a arendei. Cu toții erau călare și
înarmați și mai erau și câteva animale de povară, purtând ceea ce socoteam
a fi proviziile pentru întregul cortegiu. Doamna Fitz, printre cuvintele de
drum bun și sfaturile de călătorie, mă prevenise că mă așteaptă condiții
primitive sau chiar inexistente, cu multe nopți pe care le vom petrece sub
cerul liber, pe marginea drumului.
Eram chiar curioasă să aflu ce îl mânase pe un bărbat cu calificările
evidente ale domnului Gowan să ocupe un asemenea post în ținuturile
izolate ale Scoției, departe de plăcerile vieții civilizate cu care trebuie să fi
fost obișnuit.
— Păi, a început el, drept răspuns la întrebările mele, ca tânăr avocat, am
avut un mic birou la Edinburgh. Cu perdele de dantelă la ferestre și o mică
175