untitled

M-a tras în spatele lui și a răcnit ceva în galică spre urmăritorii mei. Ei au
protestat în aceeași limbă, însă după un scurt schimb de replici care sunau
mai degrabă ca un mârâit de lupi, s-au dat bătuți și au plecat în căutare de
ceva mai distractiv.
— Mulțumesc, am spus, puțin amețită. Mulțumesc. O să… mă duc. Nu ar
trebui să fiu aici.
Dougal m-a privit și m-a luat de braț, trăgându-mă cu fața spre el. Era
cumva schimbat, evident cuprins de euforia care domnea în Sala Mare.
— Adevărat spui, domniță. N-ar trebui să fii aici. Dar dacă tot ești, trebuie
să plătești, a murmurat el cu ochii sclipind în semiîntuneric.
Și fără veste, m-a tras cu putere spre el și m-a sărutat. Sărutul a fost
suficient de puternic ca să îmi rănească buzele și să le deschidă. Limba lui
mi-a atins limba și gustul iute de whisky mi-a ars gura. Palmele lui m-au
cuprins cu putere de fund și m-au lipit strâns de trupul lui, făcându-mă să
simt tăria de sub kilt printre valurile de fustă și jupoane.
Apoi mi-a dat drumul la fel de repede precum mă prinsese. A dat din cap
și mi-a făcut semn spre capătul coridorului, respirând sacadat. O șuviță de
păr arămiu îi căzuse pe frunte și a împins-o înapoi cu o mână.
— Pleacă de aici, femeie, a spus el. Înainte să plătești un preț mai mare.
Desculță, am plecat.
•
Ținând cont de petrecerea din noaptea trecută, mă așteptasem ca
majoritatea locatarilor castelului să se trezească târziu a doua zi dimineață,
probabil coborând cu pași împleticiți să se întremeze cu o halbă de bere
când soarele va fi sus pe cer, asta presupunând că se va ivi. Însă muntenii
din clanul MacKenzie erau un neam mai zdravăn decât îmi imaginasem eu,
căci castelul fremăta ca un stup de albine cu mult timp înainte de ivirea
zorilor, voci gălăgioase strigând în sus și în jos pe coridoare, un zăngănit
asurzitor de armuri și un bubuit de cizme străbătându-l în vreme ce bărbații
se pregăteau pentru tynchal.
Era frig și ceață, însă Rupert, pe care l-am întâlnit în curte în drum spre
Sala Mare, m-a asigurat că aceasta e cea mai potrivită vreme pentru a vâna
un porc mistreț.
— Bestiile au o blană atât de deasă, că frigul nu e o problemă pentru ele,
mi-a explicat el, ascuțind entuziasmat un vârf de lance pe o tocilă cu pedală,
și se simt în siguranță înconjurate de o ceață așa groasă… și nu văd vânătorii
apropiindu-se de ei, înțelegi?
Nu am îndrăznit să îi atrag atenția că asta însemna că nici vânătorii nu
vor putea vedea mistrețul de care se vor apropia, până în momentul în care
vor fi la câțiva pași de el.
167