untitled

Rupert l-a cercetat cu atenție pe Jamie, cu un ochi la paiele din păr și la
petele de pe cămașă. Privirea i-a zburat la paiele din părul meu și am văzut
un rânjet cinic încolțindu-i pe chip.
— Nici nu e de mirare că ai ajuns așa târziu, flăcăule, a spus el,
împungându-l pe Jamie în coaste. Și eu, să fi fost în locul tău, la fel făceam.
Willie! l-a strigat pe unul din bărbații de afară. Avem nevoie de niște haine
aici. Ceva potrivit pentru nepotul căpeteniei. Ia vezi ce găsești, și grăbeștete!
Jamie privea în jur, cu buzele strânse, la bărbații care îl înconjurau. Șase
bărbați ai clanului, cu toții euforici în așteptarea jurământului plini de
mândria trufașă a clanului MacKenzie. Buna dispoziție fusese în mod
evident ajutată de o cantitate impresionantă din conținutul butoiului cu bere
pe care îl zărisem în curte. Jamie m-a fulgerat cu privirea, cu un aer
întunecat. Totul era din vina mea, părea să spună chipul său.
Putea, fără îndoială, să-i anunțe că nu intenționa să jure credință în fața
lui Colum și să se întoarcă la culcușul lui cald din grajduri. Asta dacă dorea
să se aleagă cu o bătaie zdravănă sau chiar cu beregata tăiată. A ridicat o
sprânceană spre mine, a ridicat din umeri și s-a lăsat cu o docilitate
ostentativă în grija lui Willie care a dat năvală înăuntru cu un maldăr de
rufărie albă ca neaua și o perie de păr. În vârful movilei de schimburi stătea
o beretă turtită din catifea albastră, împodobită cu o broșă din metal ce
prindea o ramură de stejar. Am ridicat bereta să o văd mai bine în vreme ce
Jamie se lupta să intre în cămașa curată și își peria părul cu o brutalitate
stăpânită.
Broșa era rotundă, iar gravura, surprinzător de fină. În centru înfățișa
cinci vulcani scuipând niște flăcări redate cât se poate de realistic. Iar pe
margine era scris un motto: Luceo non Uro.
— Strălucesc, dar nu ard, am tradus cu voce tare.
— Așa, domniță, deviza clanului MacKenzie, a spus Willie, înclinând
aprobator capul spre mine.
A înșfăcat bereta din mâinile mele și a îndesat-o în cele ale lui Jamie,
înainte de a dispărea în căutarea altor haine.
— Ah… îmi pare rău, am spus în șoaptă, profitând de absența lui Willie
pentru a mă apropia de el. Nu am vrut.
Jamie, care studiase broșa de pe beretă dezaprobator, s-a uitat în jos la
mine și buzele lui s-au mai relaxat.
— Nu îți face griji în privința mea, englezoaico. Oricum se ajungea la asta,
mai devreme sau mai târziu.
A scos broșa de pe beretă și a zâmbit amar privind-o, cântărind-o
speculativ în palmă.
159