untitled

154
șocate plouau peste mine, mai grele decât picăturile de apă ce cădeau din
cer, însă o pereche de brațe familiare m-au ridicat în picioare și o pereche de
ochi albaștri, gravi și îngrijorați, mă priveau când i-am deschis pe ai mei. O
sclipire slabă mi-a spus că misiunea fusese îndeplinită: l-am văzut pe băiatul
tăbăcarului, cu o cârpă peste ureche, luând-o la picior în direcția casei lui,
ignorat de mulțimea care își îndreptase atenția spre noua senzație.
Sătenii, care până nu demult cereau sângele băiatului, erau bunătatea
întruchipată față de mine. Am fost ridicată cu mare grijă și condusă înapoi
spre casa familiei Duncan, unde mi s-au dat brandy, ceai, pături călduroase
și atenție. Ni s-a îngăduit să plecăm în cele din urmă când Jamie a spus că
trebuie să ne întoarcem și, fără prea multe menajamente, m-a luat pe sus de
pe sofa și s-a îndreptat spre ușă, în ciuda protestelor gazdelor mele.
Ridicată încă o dată pe șa înaintea lui, calul meu fiind tras între timp de
dârlogi, am încercat să îi mulțumesc pentru ajutor.
— Nicio problemă, domniță, a spus el, ignorând mulțumirile mele.
— Dar ai riscat, am răspuns eu, insistând. Nu mi-am dat seama că vei fi în
pericol atunci când te-am rugat să mă ajuți.
— Ah, a rostit el, vag, apoi, după o clipă, a continuat cu o umbră de
amuzament: Doar nu m-aș lăsa mai prejos de o plăpândă englezoaică, nu-i
așa?
A mânat caii la galop în timp ce umbrele apusului se adunau deasupra
drumului. Restul călătoriei l-am făcut mai mult în tăcere. Când am ajuns la
castel, m-a lăsat la poartă, cu un salut ușor ironic.
— Noapte bună, doamnă englezoaică.
Însă am avut sentimentul că este prietenie mai profundă decât o bârfă
sub meri.
10. JURĂMÂNTUL
O agitație teribilă a cuprins castelul în următoarele două zile, cu sosiri și
plecări și pregătiri de toate felurile. Activitatea mea medicală a scăzut
dramatic; victimele intoxicației alimentare se simțeau din nou bine și toată
lumea părea a fi mult prea ocupată pentru a avea timp să se îmbolnăvească.
Cu excepția unei erupții ușoare de așchii-în-degete printre băieții care cărau
lemne de foc și alte asemenea epidemii de arsuri și opăriri printre slujnicele
de la bucătărie, nu au mai avut loc alte accidente.
Eu însămi eram cuprinsă de frenezie. Aceasta era noaptea cea mare.
Doamna Fitz îmi spusese că toți bărbații care luptau pentru clanul