untitled

Investigațiile următoare au dovedit că PURLES OVIS era varianta
latinească a unei substanțe similare, de data aceasta provenind de la oi.
URECHEA ȘORICELULUI s-a dovedit a fi tot de origine animală, și nu
vegetală; am împins într-o parte flaconul cu urechiușele rozalii și uscate,
scuturându-mă înfiorată.
Mă întrebasem ce erau „părăscuțele”, care aveau variante, precum
„stelnițe” sau „poluște” și care păreau a fi un ingredient important în multe
leacuri, așa că am fost încântată să descopăr un flacon din sticlă
transparentă cu un dop de plută cu această denumire pe etichetă.
Recipientul era cam pe jumătate plin cu ceea ce păreau a fi niște pilule mici
și cenușii. Acestea nu aveau mai mult de 60 de milimetri în diametru și erau
atât de perfect rotunde încât m-am minunat de talentul de farmacist al lui
Beaton. Am dus flaconul mai aproape de ochi, minunându-mă cât era de
ușor. Apoi am zărit striațiile fine ce brăzdau fiecare „pastilă” și piciorușele
microscopice, chircite în fanta centrală. Am pus repede flaconul jos,
ștergându-mi mâna de șorț, și am introdus un nou termen în lista mentală
pe care o alcătuiam. „Părăscuțele” erau de fapt „ploșnițe”.
Mai erau câteva alte substanțe, mai mult sau mai puțin inofensive, în
borcanele lui Beaton, precum și câteva ierburi uscate și extracte de care mă
puteam folosi. Am găsit o pulbere de rădăcină de iris și oțetul aromatic
utilizat de doamna Fitz pentru a trata rănile lui Jamie MacTavish. De
asemenea, angelică, pelin, rozmarin și ceva cu eticheta ARAG PUTUROS. Am
deschis precaută flaconul, însă nu conținea altceva decât vârfuri fragede de
ramuri de brad și o aromă plăcută balsamică a plutit în aer. Am lăsat sticla
deschisă și am așezat-o pe masă pentru a parfuma aerul din camera
înghesuită și întunecată în vreme ce mi-am continuat inventarul.
Am aruncat borcane cu melci uscați; ULEI DE RÂME – care părea a fi exact
ce scria pe etichetă; VINUM MILLEPEDATUM – miriapode, strivite și
înmuiate în vin; PUDRĂ DE MUMIE EGIPTEANĂ – o pudră cu un aspect
incert, care cel mai probabil provenea dintr-o albie noroioasă de râu decât
dintr-un mormânt de faraon; SÂNGE DE PORUMBEL, ouă de furnici, câteva
broaște uscate învelite migălos în mușchi, și PUDRĂ DE CRANIU UMAN. „Al
cui?” m-am întrebat.
Mi-a luat aproape întreaga după-amiază pentru a duce la bun sfârșit
inspecția dulapului și a cabinetului cu numeroase sertare. Când am terminat,
aveam o grămadă de sticle, cutii și flacoane puse în fața ușii pentru a fi
aruncate și o colecție mult mai mică de lucruri posibil folositoare, depozitată
în dulap. Stătusem o vreme în fața unui pachet mare de pânze de păianjen,
șovăind între cele două grămezi. Atât Îndrumaru lui Beaton, cât și amintirile
mele vagi despre medicina tradițională spuneau că pânzele de păianjen sunt
122