untitled

De data aceasta, Alec cel Bătrân a scos un alt sunet scoțian, pufnind
disprețuitor la auzul unei asemenea minciuni gogonate.
— Să-i spui asta lu’ mutu, flăcăule, poate el te-o crede. Mă rog, chiar dacă
nu-i Laoghaire – care, crede-mă, nu-i cea mai proastă alegere –, ai fi o
partidă mai bunicică dacă ai avea și tu niște parale și un viitor; pe care le-ai
avea dacă ai fi următorul Stăpân. Ai de unde să îți tot alegi fete, dacă vreuna
nu te alege pe tine mai întâi.
Alec a pufnit cu o veselie pe jumătate înghițită, ca un om care nu râde
prea des.
— Ca muștele la urciorul cu miere, flăcăule! Fără un sfanț și un nume cum
ești acum, fetele tot oftează după tine – le-am văzut eu! a rostit el pufnind
din nou. Nici muierea asta englezoaică nu se poate ține departe de tine, și
tocmai ce i-a murit bărbatul!
Încercând să previn ceea ce prefigura o serie de remarci tot mai de prostgust
la adresa mea, am hotărât că era momentul să mă trezesc de-a binelea.
Întinzându-mă și căscând, m-am ridicat, frecându-mi ochii pentru a evita să
privesc spre vreunul din cei doi.
— Mmmm. Se pare că am adormit, am spus, clipind drăgălaș spre ei.
Jamie, cu urechile cam sfeclii, împacheta cu un deosebit interes resturile
picnicului. Alec cel Bătrân se holba în jos la mine, de parcă atunci mă vedea
pentru prima oară.
— Te interesează caii, eh, domniță? a întrebat el.
Nu puteam spune că nu, în împrejurările date. Încuviințând că sunt foarte
interesată de cai, am fost delectată cu o exegeză detaliată a mânzei din
padoc, care acum se odihnea somnoroasă, lovind cu coada din când în când
câte o muscă.
— Ești binevenită să vii să îi privești oricând, domniță, a încheiat Alec,
câtă vreme nu te apropii prea mult. Că îi distragi, și ei trebuie să mai și
muncească, înțelegi matale.
Era clar că voia să mă trimită la plimbare, însă eu nu m-am lăsat
intimidată, amintindu-mi motivul inițial pentru care venisem acolo.
— Da, voi fi mai atentă data viitoare, am promis. Însă înainte de a mă
înapoia la castel voiam să văd cum e umărul lui Jamie, să scot bandajele.
Alec a aprobat încet din cap, dar, spre surpriza mea, Jamie a fost cel care a
refuzat atențiile mele, întorcându-se pentru a se înapoia la padoc.
— Ah, mai trebuie să aștepte o vreme, a spus el, privind într-o parte. Mai
am multe de făcut pe ziua de azi; poate mai târziu, după cină, ce zici?
Foarte straniu; mai devreme nu păruse atât de grăbit să se întoarcă la
muncă. Dar nu puteam să îl forțez să accepte îngrijirile mele, dacă nu voia.
120