untitled

Padocul la care m-a condus era ceva mai departe de grajduri, într-o
poiană plină cu iarbă. Trei cai tineri zburdau fericiți în apropiere. Un alt cal,
o iapă murgă tânără și bine țesălată, era prinsă de căpăstru de gardul
padocului, cu o pătură subțire aruncată pe spinare.
Jamie se strecura cu băgare de seamă printr-o parte a iepei care îi privea
apropierea cu suspiciune. El și-a așezat brațul liber pe spatele ei, vorbindu-i
în șoaptă, gata să se retragă la cel mai mic semn de respingere al iepei. Ea șia
rotit ochii și a pufnit, dar nu s-a mișcat. Încet, el și-a lipit trupul de pătură,
continuând să vorbească șoptit, apoi și-a rezemat treptat întreaga greutate
de spatele ei. Iapa s-a dat ușor îndărăt și a bătut din picior, dar el a
continuat, ridicându-și doar puțin vocea.
Chiar în acel moment iapa și-a întors capul și ne-a văzut, pe mine și pe
băiat, apropiindu-ne. Considerându-ne o amenințare, s-a tras înapoi,
nechezând, și s-a smucit cu fața spre noi, aruncându-l pe Jamie în gardul
padocului. Pufnind și ridicându-se pe două picioare, sărea și dădea din
copite ca să rupă funia care o ținea în loc. Jamie s-a rostogolit pe sub gard,
ferindu-se din calea copitelor animalului. S-a ridicat greoi în picioare,
înjurând în galică, întorcându-se să vadă cine îi tulburase munca.
Când a văzut cine era, expresia lui furioasă s-a schimbat pe loc într-una
de bunăvoință curtenitoare, deși mi-am dat seama că apariția noastră nu era
totuși atât de oportună pe cât s-ar fi dorit. Coșul cu gustarea de prânz, pe
care mi-l dăduse grijulie doamna FitzGibbons, care chiar se pricepea la
tineri, a ajutat mult la recăpătarea bunei lui dispoziții.
— Ah, liniștește-te, bestie păcătoasă! a răcnit el spre iapă, care încă
pufnea și sărea la capătul funiei care o priponea.
Concediindu-l pe Alec cel Mic cu o palmă camaraderească, a luat pătura
iepei de unde căzuse și, scuturând-o de praful padocului, a întins-o galant pe
iarbă pentru mine.
Am ocolit cu tact discuția despre recentele lui neînțelegeri cu iapa,
turnându-i în schimb bere și oferindu-i o bucată de pâine cu brânză.
Jamie a mâncat cu atâta poftă încât mi-am amintit că nu îl văzusem în sala
de mese cu două seri în urmă.
— Am dormit, mi-a spus, când l-am întrebat unde a fost. M-am dus direct
la culcare când am plecat de la castel și nu m-am trezit până ieri-dimineață
în zori. Am muncit nițel ieri după Judecată, apoi m-am așezat pe o căpiță de
fân să mă odihnesc puțin înainte de cină.
A început să râdă.
— M-am trezit azi-dimineață tot în fân, cu un cal păscând lângă urechea
mea.
106