untitled

arătat degețelul roșu, grașița și vindeceaua, și alte câteva pe care nu le-am
recunoscut.
Primăvara târziu e timpul însămânțărilor. Coșul de pe brațul doamnei
FitzGibbons ducea o mulțime de căței de usturoi, semințele recoltei de vară.
Durdulia doamnă mi-a înmânat coșul, împreună cu un băț de săpat gropi în
care să bag usturoiul. După toate aparențele, lenevisem destul în castel;
până când Colum avea să îmi găsească ceva de făcut, doamna FitzGibbons
avea oricând nevoie de mână de lucru.
— Așa, draga mea. Sădește-le aici de-a lungul peretelui de miazăzi, între
cimbru și degețelul roșu.
Mi-a arătat cum să împart căpățânile în muguri separați fără să le rup
coaja tare, apoi cum să le plantez. Era destul de simplu, doar să înfig
usturoiul în pământ cu capătul turtit în jos, cam la patru centimetri. S-a
ridicat, scuturându-și de praf fustele voluminoase.
— Să mai lași câteva căpățâni, m-a sfătuit ea. Împarte-le și plantează câte
un cățel din loc în loc, peste tot în grădină. Usturoiul ține departe gândacii de
celelalte plante. Ceapa și coada-șoricelului fac la fel. Și rupe capetele de
gălbenele uscate, dar nu le arunca, pentru că sunt folositoare.
Numeroase gălbenele erau împrăștiate prin grădină, luminând cu florile
lor aurii. Chiar în acea clipă băiețelul pe care îl trimisese în căutarea lui
Jamie a apărut, cu răsuflarea tăiată din pricina alergatului. Ne-a anunțat că
pacientul refuză să își abandoneze lucrul.
— A spus, a povestit băiețelul încercând să își tragă sufletul, că nu îl doare
așa de tare ca să aibă nevoie de doftoriceală, dar vă mulțumește pentru grijă.
Doamna FitzGibbons a ridicat din umeri la acest mesaj nu foarte liniștitor.
— Păi, dacă nu vine, să fie sănătos. Dumneata poți să te duci la padoc pe
la prânz, dacă vrei, draga mea. Poate că nu se oprește din treabă să fie
doftoricit, dar o să se oprească să mănânce, că eu știu cum sunt tinerii. Alec
cel Mic o să vină după tine la prânz și o să te ducă la padoc.
Lăsându-mă să plantez restul de usturoi, doamna FitzGibbons s-a
îndepărtat legănat ca un galion, cu Alec zburdând în siajul ei.
Am muncit cu plăcere întreaga dimineață, sădind usturoiul, culegând
măciuliile florilor veștejite, plivind buruienile și continuând lupta
neîntreruptă a grădinarului cu melcii, limacșii și alte dăunătoare
asemănătoare. Aici, totuși, războiul se purta cu mâinile goale, fără ajutorul
pesticidelor. Eram atât de absorbită cu munca mea, încât nu am băgat de
seamă reapariția lui Alec cel Mic până când nu a tușit politicos pentru a-mi
atrage atenția. Fără a face risipă de cuvinte, a așteptat până m-am ridicat și
mi-am scuturat fusta înainte de a se face nevăzut pe poarta grădinii.
105