De la animă spre ceriu fragment
Un capitol fascinant din istoria Romaniei il constituie evenimentele din anul 1848-49 din Transilvania, de departe cele mai sangeroase si mai tragice din tot spatiul romanesc al acelor vremi. Din pacate, aceste evenimente sunt pe de o parte insuficient cercetate si lamurite, pe de alta, cei mai multi dintre cei care au incercat, n-au reusit sa le clarifice, ratacind ei insisi drumul bun. O carte importanta despre istoria noastra, scrisa cu mult respect pentru adevarul istoric, dar care totodata propune o viziune indrazneata asupra evenimentelor, legandu-le intre ele prin fire nevazute, dar logice, probabile si posibile.
Un capitol fascinant din istoria Romaniei il constituie evenimentele din anul 1848-49 din Transilvania, de departe cele mai sangeroase si mai tragice din tot spatiul romanesc al acelor vremi. Din pacate, aceste evenimente sunt pe de o parte insuficient cercetate si lamurite, pe de alta, cei mai multi dintre cei care au incercat, n-au reusit sa le clarifice, ratacind ei insisi drumul bun. O carte importanta despre istoria noastra, scrisa cu mult respect pentru adevarul istoric, dar care totodata propune o viziune indrazneata asupra evenimentelor, legandu-le intre ele prin fire nevazute, dar logice, probabile si posibile.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
<strong>De</strong> <strong>la</strong> <strong>animă</strong> <strong>spre</strong> <strong>ceriu</strong> 9<br />
înzestrată de <strong>la</strong> Dumnedieu cu ştiinţa şi înţelepciunea necesaria. Românii<br />
au avut şi ei, tot de <strong>la</strong> Dumnedieu veniţi, Oameni Aleşi, care s‐au<br />
lepădat de toate bunurile pământeşti ca să‐şi slujească neamul cu devoţiune<br />
fără de păreche şi fără să aştepte nicio răsp<strong>la</strong>tă pe pământ. Pe aceşti<br />
Aleşi, românii i‐au numit cu ev<strong>la</strong>vie Căpitani, iar legămintea indestructibile<br />
între cei ce se devotau Căpitanului cu tot sufletul lor era numită<br />
„Frăţie de Cruce”. Fraţi de Cruce erau cei care, aidoma cu ucenicii lui<br />
Isus, se puneau în slujba neamului şi erau gata să moară pentru el, cum<br />
au şi murit mulţi dintre ei. Prin sângele acestora s‐au răscumperatu păcatele<br />
românilor în faţa lui Dumnedieu, carele nu s‐a îndurat să <strong>la</strong>se se<br />
piară un aşe popor multucredinţiosu.<br />
Amu, mai îi de lipsă să arătăm că, în cercarea noastră de dejudecare<br />
a istoriei, îi mare lipsă de încă un midiuloc puternic care, alături de loghica<br />
cea cu meşteşugul de a gândi şi cugeta, ne va conduce fără se rătăcim<br />
calea, prin hăţişurile vremelniceştilor timpuri. Acesta este sinul psichologhic,<br />
care ne face să înţielegem cum este sufletul românesc, maghiar ori<br />
săsesc. Sufletul românesc este răbdătoriu, prietenos, înnobi<strong>la</strong>t de învăţătura<br />
lui Christos. El se fereşte cât ce poate a face fapte necreştineşti.<br />
Această răbdare ce pare fără ţărmuri – şi de multe ori este falş apreţiată<br />
ca nedeterminare –, când se umple pocalul ticăloşiilor, atuncea se iscă în<br />
sufletul românesc o turbăciune care, ca o furtună viscoloasă, mătură totul<br />
din calea ei. Atunci românul devine mai neîndurător decât nemeşul maghiar,<br />
care sute de ani n‐o avut milostenie de bietul iobag; mai bătăios ca<br />
secuiul, care e foarte belicos când e vorba de răpciuni şi macelări de ţivilişti;<br />
şi mai diplomatic decât saşii, acel popor invediosu şi perfidu, dar<br />
cumpătat şi cu stăricică bună, a cărui corajie este dată de cât de groşi sunt<br />
murii 13 burgurilor sale, unde se pitesc <strong>la</strong> vreme de năpastă. <strong>De</strong><strong>spre</strong> poporaşiul<br />
saşiloru scria, într‐un op apărut <strong>la</strong> Dresda în anul 1850, Dr. A.<br />
Schürte un <strong>la</strong>udatio memorabile: „Sasulu din Ardelu, în vieţia şi portarea<br />
13 arh. murii = zidurile
Change language