De la animă spre ceriu fragment

24 Călin Kasper
– Păi, ce gând să am? Dac‐o fi om de omenie şi o vrea, îmi va lua
mie locul şi va duce gospodăria nostră pe umeri când eu n‐oi mai putea.
Şi de‐o ave şi el norocul nostru să‐şi găsească o nevastă de treabă, atunci
vom potea trăi şi noi pe lângă ei liniştiţi şi în pace, cu toţii laolaltă...
– Nu, Alisandre, nu aşe! Pruncuţu ăsta al tău e dezgheţatu şi isteţiu,
eu crediu positivu că pote face mai mult decâtu ai făcut tu. Îi de lipsă să‐l
dai mai departe la şcoală, aşe cum îi voi da şi eu pe pruncii mei. Tu nu
vedi că toate deregătoriile statului suntu a mâna ungurilor? Unde te învârţi,
dai numai de advocaţi unguri, judecători unguri, fişpani unguri,
directori unguri, poliţişti unguri. O venitu vremea ca şi românii să ajungă
să ocupe batăr 53 jumate din deregătoriile statului. Abia atunci numa nu
vor mai potea face cu noi, românii, tot ce le trăzneşte lor prin curcubită.
Seara, în pat, înainte să adoarmă, Avrămuţ s‐a gândit cu recunoscenţie
la Ioanu Şiuluţiu pentru că l‐a îndemnat pe tătuţul lui să‐l dea şi
pe el la şcoli mai înalte.
– Poate c‐o să pot ajunge advocat, ca să aibă şi românii cine să le
apere drepturile de... Cum o zâsu tatăl lui Josifu? Sa‐ma‐vol‐ni‐cie?
Nu auzise niciodată vorba asta, dară pricepuse lesne ce putea să
însemne.
2.
Anul 1840, locuinţa lui Wilhelm din Auraria 54 ,
slujbaş la oficiul montanistic 55 , unde a stat Avram Iancu în gazdă.
Anii au trecut şi numele Avrămuţ devenise amintire, ca şi copilăria pe
care o lăsa încet în urmă. Uitate erau iazul de la moara Gligoreştilor unde
a învăţat să înoate, jocurile din lunca „La Bogdan” cu alţi copii de vârsta
lui, dar şi învăţătorul Mihail Gomboş, cel care i‐a desluşit buchiile 56 la
53 ard. batăr = măcar
54 arh. Auraria = Zlatna
55 montanistic = minier
56 buchii = litere slavone, numite şi potcoave