De la animă spre ceriu fragment
Un capitol fascinant din istoria Romaniei il constituie evenimentele din anul 1848-49 din Transilvania, de departe cele mai sangeroase si mai tragice din tot spatiul romanesc al acelor vremi. Din pacate, aceste evenimente sunt pe de o parte insuficient cercetate si lamurite, pe de alta, cei mai multi dintre cei care au incercat, n-au reusit sa le clarifice, ratacind ei insisi drumul bun. O carte importanta despre istoria noastra, scrisa cu mult respect pentru adevarul istoric, dar care totodata propune o viziune indrazneata asupra evenimentelor, legandu-le intre ele prin fire nevazute, dar logice, probabile si posibile.
Un capitol fascinant din istoria Romaniei il constituie evenimentele din anul 1848-49 din Transilvania, de departe cele mai sangeroase si mai tragice din tot spatiul romanesc al acelor vremi. Din pacate, aceste evenimente sunt pe de o parte insuficient cercetate si lamurite, pe de alta, cei mai multi dintre cei care au incercat, n-au reusit sa le clarifice, ratacind ei insisi drumul bun. O carte importanta despre istoria noastra, scrisa cu mult respect pentru adevarul istoric, dar care totodata propune o viziune indrazneata asupra evenimentelor, legandu-le intre ele prin fire nevazute, dar logice, probabile si posibile.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
22 Călin Kasper<br />
bune, de <strong>la</strong> cârciuma lui Gligoru: cu trei trăsuri! În prima era taraful de<br />
ţigani al lui Berki, care cânta de mama focului! În trăsura din mijloc<br />
stătea ţanţoş Angelu, iar <strong>la</strong> urmă venea trăsura care‐i aducea pălăria şi<br />
bastonul. Cu asemenea purtare lipsită de diligenţia 46 , n‐o fost de mirare<br />
c‐o scăpătatu, chiar mai repede de cum o făcut avere. Pesemne, lui<br />
Dumnedieu i‐o vintu între timp mintea <strong>la</strong> cap. Iară Angelu, de fericire<br />
c‐o scăpatu de corvoada de a mai vântura banii cu lopata, o datu în<br />
patima beţiei. Când l‐am văzut, l‐am cercetatu, după obiceiul mieu:<br />
„Angelu, unde‐i puşca Lasarinu?” „E <strong>la</strong> Gligor, pentru vinu!” „Dar<br />
pistolul Cominazzu?” „Tot acolo, pe jinarsu”.<br />
– Hai noroc, dragă Ioanu. Mă bucur că ţi‐ai adusu aminte să‐mi<br />
mai calci pragul. Că parcă în ultima vreme m‐ai cam ocolitu.<br />
– Păi, m‐am grijitu de băile mele, apoi familia, pruncii. Şcii şi tu<br />
cum îi când ai de lucru până preste cap. Am mare noroc că am soţie<br />
bună, harnică şi iubitore! Ace<strong>la</strong>şi noroc l‐ai avut şi tu, cu Maria ta a<br />
Mică. Nu putem să mulţumimu deagiuns lui Dumnedieu pentru asta.<br />
Ştii, Alisandre, că omul când se‐nsoară, dacă nimereşte bine, o duce<br />
ca‐n sânul lui Avraam, dară de nu, e vai de capul lui, că şi‐o băgat<br />
sângurelu în casă, fără să şcie, pe draculu cu cetera.<br />
Pruncilor, după ce‐au alergat prin toată curtea şi grădina, li s‐a făcut<br />
şi lor foame. Maria Mică le‐a pus de‐or mâncat, apoi, mort de oboseală,<br />
Josifu a adormit pe‐o <strong>la</strong>viţă, în camera mică. Avrămuţ, rămas fără camarad<br />
de joacă, începu să tragă cu urechea <strong>la</strong> vorba celor mari:<br />
– Anulu trecut, frate‐mieu Alexandru, protopopul Bistrei, avu mare<br />
năcaz, fiindcă doi netrebnici, şpanul fişcuşesc Lazaru, împreună cu plebanul<br />
Abrudului Covaciu, uneltindu cu dibăcia în contra besearicii unite<br />
din Câmpeni, au doveditu cu arătări falşe şi minciuni sfruntate să împingă<br />
administraţiunea fişcuşească din Z<strong>la</strong>tna şi Tesaurariatul din Sabiniu 47 ,<br />
ca să răşluiască un dărab de ţintirim din proprietatea besearecii româneşti.<br />
Pe acest dărab de loc s‐au apucatu răpitorii, mult prea devreme şi<br />
46 arh. diligenţia = cu măsură<br />
47 arh. Sabiniu = Sibiu
Change language