De la animă spre ceriu fragment
Un capitol fascinant din istoria Romaniei il constituie evenimentele din anul 1848-49 din Transilvania, de departe cele mai sangeroase si mai tragice din tot spatiul romanesc al acelor vremi. Din pacate, aceste evenimente sunt pe de o parte insuficient cercetate si lamurite, pe de alta, cei mai multi dintre cei care au incercat, n-au reusit sa le clarifice, ratacind ei insisi drumul bun. O carte importanta despre istoria noastra, scrisa cu mult respect pentru adevarul istoric, dar care totodata propune o viziune indrazneata asupra evenimentelor, legandu-le intre ele prin fire nevazute, dar logice, probabile si posibile.
Un capitol fascinant din istoria Romaniei il constituie evenimentele din anul 1848-49 din Transilvania, de departe cele mai sangeroase si mai tragice din tot spatiul romanesc al acelor vremi. Din pacate, aceste evenimente sunt pe de o parte insuficient cercetate si lamurite, pe de alta, cei mai multi dintre cei care au incercat, n-au reusit sa le clarifice, ratacind ei insisi drumul bun. O carte importanta despre istoria noastra, scrisa cu mult respect pentru adevarul istoric, dar care totodata propune o viziune indrazneata asupra evenimentelor, legandu-le intre ele prin fire nevazute, dar logice, probabile si posibile.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
<strong>De</strong> <strong>la</strong> <strong>animă</strong> <strong>spre</strong> <strong>ceriu</strong> 21<br />
– No, dapăi de nu‐i bună, măi Avrămuţ, schimb‐o tu! zâse Alisandru,<br />
înseninându‐se şi zâmbind pentru prima dată în ziua aceea. Dară<br />
Avrămuţ nu băgă de samă că tatăl lui şuguia. Şi încreţindu‐şi nasul şi<br />
fruntea, zise cu obidă:<br />
– O s‐o schimbu, tătuţule! O să vezi c‐o s‐o schimbu!<br />
Gospodăria lui Alisandru,<br />
Vidra de Sus, august 1836.<br />
O şaretă cu doi cai focoşi opri în faţa porţii gornicului de pădure din<br />
Vidra de Sus. Acesta, auzind încă de departe tropotul cailor şi zdruncinatul<br />
roţilor, ieşise în curte, parcă presimţind că va avea oaspeţi. În şaretă,<br />
pe capră, se af<strong>la</strong> prietenul lui, Ioanu Şiuluţiu, împreună cu unul din<br />
prunci, Josifu. Alisandru a deschis poarta şi, luând caii de dârlogi, a tras<br />
şareta în curte. Apoi le‐a pus cailor sub bot un braţ de iarbă. Maria Mică<br />
l‐a strigat pe Avrămuţ, să iasa şi el în întâmpinarea oaspeţilor. Iar ea,<br />
grăbită ca o furnicuţă, s‐a repezit să aştearnă o faţă de masă curată, apoi<br />
să aducă de‐o gustare: slănină, felii de ţâpău 44 , brânză de oaie, nişte<br />
ceapă, roşii, câţiva ardei.<br />
A pus pe masă şi două păhăruţe pentru vinars. Între timp, Avrămuţ<br />
apăruse în curte şi privea cu ochi mari <strong>la</strong> Josifu, care era cu trei ani mai<br />
mic. Pruncii s‐au plăcut pe dată şi s‐au pus să se joace. Bărbaţii s‐au<br />
aşezat <strong>la</strong> masă. Ioanu venise cu o g<strong>la</strong>jă 45 în mână.<br />
– Am trecut azi pe <strong>la</strong> crâşma lui Gligoru, ca să‐ţi aducu neşte jinars<br />
de pere, cum şciu că‐ţi p<strong>la</strong>ce mult. Pe drum l‐am întâlnit pe Angelu, pe<br />
care‐l şcii şi tu. O fost unul din cei mai bogaţi băieşi din Abrudu. Avea<br />
un noroc porcesc <strong>la</strong> găsitu filone bogate de aur. El şi dicea că „Dumnedieu<br />
o nebunitu de i‐o datu atâta bogăţie”. Era o vreme când întorcea<br />
banii cu lopata. Pe timpurile bune, presăra în mămăligă praf de aur în<br />
loc de sare şi cumpăra cele mai scumpe arme de <strong>la</strong> casa italiană Lasarino<br />
Cominazzo. Îmi aduc destul de apriatu aminte cum pleca el, pe vremurile<br />
44 reg. ţâpău = pâine albă<br />
45 reg. g<strong>la</strong>jă = sticlă