Insula Doctorului Moreau de H.G. Wells - fragment

Insula doctorului Moreau
– Da, am spus cu bucurie, mi-aș dori niște berbec.
– Însă înțelegi că mor de curiozitate să aflu cum de-ai
rămas singur în barcă, adăugă el după o scurtă ezitare.
Mi s-a părut că descopăr în ochii lui o oarecare suspiciune.
– Blestematele ălea de urlete!
Ieși grăbit din cabină și l-am auzit certându-se violent
cu cineva, care mi s-a părut că-i răspundea prin mormăieli
neînțelese. Disputa părea să se termine cu lovituri, dar mi-am
zis că poate mă înșelau urechile. Apoi el mai strigă la câini și
reveni în cabină.
– Ei? zise el încă din prag. Tocmai începeai să-mi spui ceva.
I-am zis că mă numesc Edward Prendick și că mă ocupam
de istoria naturală ca să mai scap de rutina unei vieți confortabile.
Afirmația asta păru să-l intereseze.
– Am urmat şi eu nişte studii ştiinţifice – am făcut biologia
la University College – scoţând ovare de râmă, măruntaie
de melc şi aşa mai departe. Doamne, au şi trecut zece ani de
atunci! Dar spune, spune – vorbeşte-mi despre barcă.
În mod evident, francheţea istorisirii mele îl mulţumea;
rosteam fraze scurte, deoarece mă simţeam înfiorător de slăbit
– iar când am sfârşit el reveni brusc la tema ştiinţelor naturale
şi la propriile sale studii de biologie. Începu să mă întrebe
amănunte despre Tottenham Court Road şi Gower Street.
– Caplatzi prosperă şi azi? Ce magazin mai era!
Fără îndoială, fusese un student în medicină cât se poate
de comun şi alunecă numaidecât spre localurile de petrecere.
Mi-a relatat şi câteva anecdote.
– Toate astea le-am părăsit în urmă cu zece ani, spuse el.
Şi ce veselie mai era! Dar eu m-am prostit ca un măgar fără
minte... Am ieşit din joc înainte de a fi împlinit douăzeci şi
unu de ani. Totul e complet schimbat acum... Dar trebuie să
văd, sus, ce face dobitocul ăla de bucătar cu berbecul dumitale.
15