Insula Doctorului Moreau de H.G. Wells - fragment

H. G. Wells
înscris pe barcă era Lady Vain și existau stropi de sânge pe
marginea ei.
Privirea mi-a căzut pe propria-mi mână, atât de slabă,
încât părea o pungă murdară de piele plină cu oase, și mi-am
reamintit toată povestea cu barca.
– Ia puțin din asta, spuse el și îmi întinse o doză dintr-un
lichid roșu, cu gheață.
Avea gustul sângelui și acționa ca un întăritor.
– Ai avut noroc, zise, să fii găsit de un vas care are un
medic la bord.
Vorbea articulând greu cuvintele, cu o umbră de sâsâială.
– Ce navă-i asta? am întrebat încet, răgușit după atâta
tăcere.
– Un mic vas comercial, care face curse de la Arica și Callao.
Nu m-am interesat niciodată de unde provine. Poate că din țara
nebunilor. Eu sunt un pasager din Arica. Dobitocul de proprietar
– tot el e și căpitanul, îl cheamă Davis – și-a pierdut brevetul,
sau cam așa ceva. Cunoști genul ăsta de om – și-a botezat
hardughia Ipecacuanha – un nume mai infernal decât oricare, și
la fel se comportă și vasul, chiar și pe o mare fără vânt.
Apoi zgomotul de deasupra capului reîncepu, un mârâit
furios însoțit de o voce omenească. După care altă voce îi ceru
unui „idiot uitat de Dumnezeu” să înceteze.
– Erai aproape mort, vorbi interlocutorul meu. Mai aveai
doar puțin până să ți se întâmple. Dar am vârât ceva medicamente
în dumneata. Simți durere în brațe? Injecțiile. Ai fost
inconștient aproape treizeci de ore.
Gândeam cu încetineală. Atenția mi-a fost distrasă de
lătratul unor câini.
– Pot să mănânc hrană solidă? am întrebat.
– Datorită mie, zise el. Chiar acum se fierbe niște carne
de berbec.
14