Insula Doctorului Moreau de H.G. Wells - fragment
O parabolă a teoriei darwiniste și o satiră socială tăioasă, clasicul roman science-fiction al lui H.G. Wells, Insula Doctorului Moreau, este o explorare fascinantă a tot ceea ce înseamnă a fi uman. Este şi o utopie socială eşuată, iar în aceasta, mai mult decât în incidentele epice de suprafaţă, romanul lui Wells se întâlneşte, ca un pământ fertil, cu sămânţa perenă împrăştiată de Swift.
O parabolă a teoriei darwiniste și o satiră socială tăioasă, clasicul roman science-fiction al lui H.G. Wells, Insula Doctorului Moreau, este o explorare fascinantă a tot ceea ce înseamnă a fi uman. Este şi o utopie socială eşuată, iar în aceasta, mai mult decât în incidentele epice de suprafaţă, romanul lui Wells se întâlneşte, ca un pământ fertil, cu sămânţa perenă împrăştiată de Swift.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>Insula</strong> doctorului <strong>Moreau</strong><br />
șasea zi, cred, Helmar rosti lucrul pe care îl aveam cu toții în<br />
minte. Îmi amintesc că vocile noastre erau uscate și subțiri, așa<br />
că ne-am aplecat unul spre altul, economisindu-ne cuvintele.<br />
M- am împotrivit din răsputeri, eram mai curând <strong>de</strong> părere să<br />
găurim barca și să pierim împreună printre rechinii aflați pe<br />
urmele noastre; dar când Helmar a spus că, dacă-i acceptăm<br />
propunerea, vom avea ce bea, marinarul i-a ținut partea.<br />
Cu toate acestea, am refuzat tragerea la sorți, iar peste<br />
noapte i-am auzit pe marinar și pe Helmar șușotind mereu<br />
și mereu, pe când eu stăteam în partea din față a bărcii, cu<br />
briceagul în mână – <strong>de</strong>și mă îndoiesc că aș fi fost în stare să<br />
lupt. Iar dimineața am acceptat propunerea lui Helmar, după<br />
care a apărut moneda <strong>de</strong> o jumătate <strong>de</strong> penny cu care să stabilim<br />
sacrificatul.<br />
Sorții căzură asupra marinarului, dar el era cel mai puternic<br />
dintre noi și, nevrând să se supună, se azvârli cu mâinile<br />
goale asupra lui Helmar. S-au încleștat unul <strong>de</strong> altul și<br />
aproape că se ridicaseră în picioare. M-am târât spre ei <strong>de</strong>-a<br />
lungul bărcii, cu intenția <strong>de</strong> a-l ajuta pe Helmar apucându-l<br />
pe marinar <strong>de</strong> picior, însă clătinarea bărcii îl făcu pe acesta să<br />
se poticnească și amândoi se rostogoliră peste copastie. S-au<br />
scufundat ca niște bolovani. Țin minte că am izbucnit în râs,<br />
întrebându-mă totodată <strong>de</strong> ce râ<strong>de</strong>am. Râsul mă cuprinsese<br />
brusc, ca venit <strong>de</strong> cine știe un<strong>de</strong>.<br />
Am zăcut pe una dintre banchete nu știu câtă vreme,<br />
gândindu-mă că, dacă aș fi avut <strong>de</strong>stulă putere, aș fi băut apă<br />
<strong>de</strong> mare, ca să înnebunesc și să mor mai repe<strong>de</strong>. Și chiar pe<br />
când zăceam acolo am văzut, cu un interes <strong>de</strong>loc mai pronunțat<br />
<strong>de</strong>cât dacă ar fi fost un tablou pictat, o pânză venind spre<br />
mine dinspre linia orizontului. Trebuie că mintea îmi rătăcea<br />
și, totuși, îmi amintesc foarte limpe<strong>de</strong> că așa ceva s-a întâmplat.<br />
Îmi amintesc cum capul mi se legăna odată cu valurile,<br />
11
Change language