Trilogia Historiarum de Ovidiu Oana-Pârâu - fragment

4 ovidiu oana‐pârâu
Esenţa filozofiei mele de viaţă este exprimată în sintagma:
„viitorul se află în urma noastră, nu înainte, şi este reprezentat
de eternele noi generaţii.” Astfel merg înainte, având grijă de
ceea ce las în urmă - total opus devoratorului „trăieşte clipa”.
Pentru unii, cultură înseamnă să preia, brut sau uşor modificat,
bucăţi sau fragmente din cele prin care au trecut; pentru
mine, toate câte le-am văzut cu ochii, le-am lăsat neatinse. Pe
fiecare spiritul le marca sau nu ca repere pentru calea ce voiam
eu să urmez.
Eminescu ne îndeamnă să privim infinitul;
Brâncuşi ne arată cum o putem face…
De-a lungul vieţii am aspirat esenţa tuturor culturilor, le-am
rafinat şi acum le restitui ca o ploaie ai cărei picuri sunt cuvintele
limbii române.
Eu cred că poezia este unul dintre instrumentele lui Dumnezeu
şi a fost dată omului pentru a exprima nu nesupunere, ci
libertatea gândirii.
Frăția artei este universală, pentru că sufletul creatorului
hoinăreşte dincolo de limitele fizico-geografice convenţionale,
dăruindu-se.
Poveştile sunt viaţa oamenilor, redată mult mai târziu de alţi
oameni care se hrănesc cu ele...
Viitorul expiră ACUM dacă nu luăm lucrurile în serios, administrând
judicios bogăţiile, nu secătuindu-le prin lăcomia şi nepriceperea
noastră. Ţara asta trebuie să iasă din războiul impus
de alţii, ei cu ea, şi să se scuture din nou de lepădături!
Adaug cu inima strânsă: „Proştii uită trecutul, idealiştii uită
prezentul, iar nechibzuiţii uită viitorul”.
Singura apă care curge spre înapoi este Timpul, iar prezentul
este stropul trecut dinspre izvoare de lumini.
Vă îndemn să căutaţi şi să credeţi în filonul extraordinar de
inspiraţie pe care-l reprezintă satul românesc.