Trilogia Historiarum de Ovidiu Oana-Pârâu - fragment
O frescă lirică a mitologiei din Antichitatea timpurie, reliefând prin arhetipuri portretizate, universalitatea credințelor și unitatea lor în diversitate.
O frescă lirică a mitologiei din Antichitatea timpurie, reliefând prin arhetipuri portretizate, universalitatea credințelor și unitatea lor în diversitate.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Potopul<br />
Vai vouă! Tună Jupiter. Netrebnici!<br />
Jur pe Infern că am iubit pământul<br />
Lycayon însă, mi‐a sortit mormântul<br />
Să‐mi aflu între ei, cei îndărătnici.<br />
Ca să‐l sfârşesc am hărăzit potopul,<br />
Ei, faunii, silvanii şi satirii<br />
Se vor salva <strong>de</strong> răzleţirea firii<br />
Iar ura mea să îşi atingă scopul.<br />
Dar mai întâi, cu trăznetul, în frunte<br />
L‐am miruit, cenuşă‐i e palatul,<br />
Frânt pe vecie fuge dăbălatul,<br />
Destin firesc când zeii vrea să‐nfrunte.<br />
Schimbatu‐l‐am în lup, flămândă fiară<br />
Lipsit <strong>de</strong> suflet, jertfitor <strong>de</strong> sânge<br />
De‐acum îşi urlă soarta când va frânge<br />
Ciozvârtele din cei sortiţi să‐i piară.<br />
Tălazuiască râuri, fiarbă ape!<br />
Jos lacurile se unesc cu marea<br />
Prea laş, un zeu, şopteşte întrebarea:<br />
‐ Dacă va fi, potopul să‐i îngroape,<br />
Ofran<strong>de</strong>, cine oare va mai duce<br />
În temple ori va‐n<strong>de</strong>stula altare?<br />
Pe veci, credinţa, inundându‐i, moare<br />
Iar legile din veac rămân caduce!<br />
Se trec copaci şi iarba în adâncuri,<br />
Jivine mii şi oameni fug spre creste
Change language