Trilogia Historiarum de Ovidiu Oana-Pârâu - fragment

GENEZE
Neroditorul Haos
Mai la’nceput de toate, când stăpânea genunea,
Iar nefirescul însuşi cu ea se’mpreuna,
Neptun, Uranus, Geea n‐au prins a se’nscăuna
Şi nici Apollo, Febe, nu‐şi împlineau minunea.
Amestecate’n ele şi din nimic desprinse,
S‐au rostuit în vreme cer, aer şi pământ,
Oglindă forţei care, la fel, prin necuvânt
A’ndestulat nimicul cu mii de stele’aprinse.
S‐a săvârşit normalul, natura îmblânzită.
Trăirii, zeii înşişi, i‐au dat un sens rodirii
Perpetuând prin moarte secretul nemuririi,
Nescrisa lege’a firii, e viaţa împlinită.
Vieţuitoare, iarbă, copaci şi zburătoare,
Iar în risipa asta de sunete şi’arome
Se‐amestecau feeric accente policrome,
Dar mai lipsea el, omul, fiinţa gânditoare.
L‐a zămislit din luturi cu apă frământate,
Împrumutându‐i chipul, măreţul Prometeu
Athena’nţelepciune, putere de Anteu,
Simţire şi iubire în suflet încrustate.
Neroditorul Haos s‐a preschimbat în Lume,
Un Univers, Olimpul, jos Terra şi Infernul,
Convieţuind cu toţii şi împlinind eternul:
La fiecare soartă, un purtător de nume.
08‐09 nov 2012